Toate drumurile duc la Palas

Oamenii care par că se pierd în Grădina Publică coborînd zecile de scări sînt asemenea unor pete de cu­loare care mai apoi se unesc într-una singură. De la care sigur o să în­cea­pă să te doară ochii mai tîrziu. A­vînd în vedere că în dreapta mea es­te o mulțime de oameni care parcă nu așteaptă deschiderea Complexului Pa­las, ci doar ad­mi­ră de la distanță, a­leg să urmez tra­se­ul covorului roșu ca­re se întinde în fața mea. Mai mult pe lîngă el, pen­tru că mi se pare că deja prea mulți și-au lăsat urmele papucilor acolo și că prea multe blitz-uri s-au reflectat în particulele de praf proas­păt așe­zate pe pînza sîngerie.

Nerăbdarea se dă gratis la ușa Mall-ului

Coborînd zecile de scări, ob­serv că cei din presa centrală și locală au ceva mai mult noroc: au rezervat o parte din covorul roșu și un spațiu în fața scenei de unde să poată face po­ze și înregistra declarații. Lîngă ei în­să, potop de lume care vrea să îl va­dă mai bine pe Ponta sau pe primar. „Hai fata mea, uite cît loc e acolo în față, ce să ne îngrămădim aici?”, îi spune o doamnă trecută bine de 50 de ani fiicei sale care pare ceva mai sfioasă și care bănuiește că nu ar tre­bui să stea acolo. În timpul discursu­lui, se fac comparații cu Ponta cel de la televizor, cu zîmbetul de pe afi­șul electoral și se ajunge la aceeași con­cluzie: arată mai bine decît la te­le­vizor, pentru că „acolo pare mult mai îmbătrînit”.

Nu e încă trecut de 11.30, însă oa­menii deja încep să se așeze în șir indian în fața ușii, avînd în mînă cu­poanele pentru a cumpăra mingi cu cinci lei de la Hervis Sports, ofer­tă de deschidere. Pentru că o singu­ră persoană nu poate cumpăra mai mul­­te, aceștia și-au adus cu ei ru­de­le pe care încearcă să le convingă de faptul că merită, indiferent cît de ma­re ar fi coada de la intrarea în maga­zin. „De cînd am auzit de ofertă, am zis că vin să îmi iau și eu una, acuși începem să ieșim la iarbă verde”, îi spune un tînăr unui bărbat mai în vîr­stă, care spune ca pentru sine: „Eu în­că nu știu de ce stau aici”. Pe par­tea cea­laltă, la librărie, nu sînt de­cît vîn­zătoarele care au grijă ca to­tul să fie aranjat și care chiar au timp să te întrebe dacă te pot ajuta cu ce­va. Atrac­ția principală a fetelor nu a fost nici Sephora și nici H&M, a căror des­chidere abia o așteptau, ci ma­gazinul în care se pot cumpăra hai­ne și genți în rate.

Numele – ră­mî­ne un mister, asta ca să evităm aglo­merația din magazi­nul respectiv în săp­tămîna vi­i­toa­re.

Mădălina OLARIU