Toți vor să fie asasini

În G3 e liniște deocamdată. „Cea mai mare gălăgie e dimineața”, du­pă cum îmi spun doi tineri cu ghioz­da­ne în spate în timp ce-l salută pe o­perator și coboară pe scările Inter­net cafe-ului din Podu Roș. Pe Luci, o­peratorul de acolo îl știu încă din li­ceu, cînd mai obișnuiam să chiulim de la sport și veneam împreună cu co­legii să jucăm Dota. După trei dru­muri, operatorul deja îți învăța nickname-ul (n.r.: poreclă) și te stri­ga după el atunci cînd ți se termina timpul.

Pe majoritatea celor de aici, Luci nu-i știe după pre­nu­me. „Noi apu­căm să vedem cum se schim­bă fiecare ge­nerație care trece pe aici”, îmi spune amuzat acesta, po­vestindu-mi cum sin­gurul lucru care s-a schimbat de cînd „m-au cap­turat ăia din Copou” sînt perfor­manțele calculatoarelor, pre­țu­ri­le rămînînd la fel ca de pe vremea mea. Pînă și scaunele au rămas la fel de roase, iar obiceiul de a înjura pe oricine îndrăznește să des­chidă ușa de la intrare, s-a păstrat.

La furat de fraguri

După ce dau doi lei și mă cazez pe stația 17, fac cunoștință cu Mihai, care se stînjenește puțin imediat ce apuc să observ că pe teamchat-ul său coechiperii îl înjură întruna. „De di­mi­neață numai echipe de ratați frate. Cum să zică că i-am furat fra­gul (n.r.: numărul de adversari uciși) cînd eu sînt ăla care le face jocul la bă­ieți”, se scuză acesta în timp ce eu dau aprobator din cap. Mă in­vi­tă și pe mine să intru în Dota, si trec de minitestul la care mă supune Mihai pentru a-mi „determina ni­ve­l­ul”. Îmi recomandă să-mi aleg un caracter de suport, „ca pentru în­ce­pători”, pentru ca el să-și ia un asa­sin „și să fa­cem treabă”. Doar că mie nu-mi pla­ce planul și dau vina pe ger cînd îmi aleg și eu tot un a­sa­sin. „Îi clar frate. Meciul ăsta-i deja pierdut”, spune a­cesta dezamăgit, însă nu la fel de su­părat ca un băiat din cealaltă parte a sălii care strigă după operator. „Lu­cian, uite ce co­duri are sclavul ăsta! Mi-a dat cap prin cutie, ce Counter să mai joci cu din ăștia”. După ce ur­mă­rește ju­că­torul suspect două minute, Lucian dă dreptate acuzării și îi dă ban (n.r.: in­ter­zicerea accesului pe un anumit server) celui incriminat, după care răspunde imediat chemării unui puști care nu știe cum să intre într-un joc, amuzîndu-l pe cîrcotașul din dreap­ta sa. „Vezi că trebuie să dai clic a­co­lo pe shut down și ai intrat”.

Cît despre meciul nostru de Dota, Mihai parcă revine la viață o­dată ce fac și al 16-lea frag, nickname-ul meu inundînd ecranul mo­ni­to­ru­lui. Împli­nit că i-am arătat cum se joacă mă aștept ca acesta să-mi ceară sfaturi și să rămînă cu coada între pi­cioare, însă exclamă neimpresionat că „era și normal să rupi, doar mi-ai furat toate fragurile”.

Iulian BÎRZOI