Viciul de după ușa localului

„Dați-mi mîna să vă pun ștampilă”, spune fata care stă la intrare în Hunter’s Pub celor care intră în club, prima res­tricție adaptată noilor cerințe impuse de legea antifumat. Deși este a­proape ora 23.00, în club e liniște și doar cîteva mese sînt ocupate. Abia după cîteva minute bune se aude muzica în sur­di­nă.

E o atmosferă neobișnuită, după ce închid ușa pe di­nă­un­tru mirosul dispare, iar vizibilitatea se extinde pînă în spatele lo­calului, ceea ce nu s-a mai întîmplat pînă-n prezent, din ca­u­za fumului de țigară, dar și-au mulțimii. Cei care ad­mi­ni­strea­ză clu­bul s-au conformat noilor cerințe și a introdus im­pri­ma­­rea unei ștampile pe mîinile persoanelor care frecventează clubul. A­ceas­tă ștampilă îi scutește pe cei care ies la o țigară de neplăceri, mai ales în ceea ce privește taxa de intrare. Deși e aproape de mie­zul nopții, multe mese sînt încojurate de scaune goale, iar atmosfera pare a fi de cafenea decît de club.

Peste tot sînt a­fi­șa­te stickere care informează despre interzicerea fumatului, sînt expuse inclusiv pe fiecare dintre mesele din club. Abia după mie­zul nopții sînt cîteva tinere care îndrăznesc să schimbe at­mosfera aproape apăsătoare prin dans, apoi li s-au alăturat și alți petrecăreți. Cîte doi-trei tineri ieșeau din club, iar la în­torcere se simțea doar o adiere a mirosului de țigară. Deși toa­te mesele erau rezervate, n-au ajuns să fie și ocupate. Un de­ze­chilibru sau mai degrabă o tulburare a lucrurilor, care de­ve­ni­seră parcă obișnuință pînă nu demult. A trecut prea puțin timp de la intrarea în vigoare a legii și oamenii au nevoie de timp pen­tru a putea asimila noile reguli ale jocului dintre fumători, ne­fumători, patroni și legislație.

La un moment dat, însoțiți de unul dintre angajați, mai mulți tineri se apropie de masa pe care au rezervat-o pentru seara de vineri, dar șederea lor n-a durat mult, în mai puțin de cinci mi­­nute, tinerii și-au luat gecile în spate și au plecat fără să se mai întoarcă. Chelnerii încă nu s-au obișnuit cu lipsa norilor de fum și au făcut un schimb de priviri întrebătoare, care alte dăți erau de nevăzut, acum însă observi lejer aproape orice mișcare și de la distanță, mai ales că în club au rămas multe locuri neocupate.

După cîteva ore petrecute în aici încă simți mirosul par­fumurilor pe ringul de dans, la mese și nu te ustură ochii de la cît de mult fum se adună mai ales spre dimineață. De fapt, fumul de țigară este doar într-un coridor mic și îngust prin ca­re vrei nu vrei trebuie să treci la ieșire din club cînd vine timpul să te-ndrepți spre casă. Localul devenea mai populat după miezul nopții, acum însă s-au prins în joc doar cîțiva pe­tre­că­reți, iar ceilalți, ieșeau rînd pe rînd la fumat sau plecau să săr­bătorească în altă parte. După ce achit nota de plată, mă îndrept spre casă, și totuși atmosfera de cafenea știrbește din imagi­nea clubului.