Anul Nou în Ruginoasa: fără „nuntă” și bătaie

La Ruginoasa tradiționala „bătaie” nu se mai ține de cîțiva ani, dar vălenii tot se pregătesc să îi înfrunte pe deleni. În anii trecuți trenul de la ora 5 dimineața era plin, iar cînd garnitura oprea în Ruginoasa, gara era ticsită de oameni care întrebau pe unde trebuie să meargă pentru a ajunge la „mascați”. Acum trenul este gol, în gară coboară doar cîțiva bărbați care locuiesc în Ruginoasa și au fost schimbul trei la serviciu, iar în fața școlii, unde ar trebui să se întîlnească cele două cete de „moșnegi”, mascații care se ciondănesc dimineața, se adună cel mult 100 de persoane, majoritatea fiind sătenii care înjură jandarmii ce opresc „bătaia”.

„Îi duc să dea puricii jos de pe ei”, spune un bărbat înalt, îmbrăcat în negru. Lîngă el sînt doi băieți la vreo 17 ani,care-i ajung pînă la umăr. Toți trei merg repede, iar din cînd în cînd băieții se opresc și mai pocnesc din bici. „Mai tare băi că nu îți dau mîncare degeaba acasă”, le spune tatăl care gesticulează alert din mîini. E luni, 31 decembrie 2018, iar Ruginoasa se pregătește de bătaie încă de la 5.30 dimineața. E frig, întuneric și ceață pe ulițele din sat, dar asta nu îi împiedică pe cîțiva copii să dea cu petarde care-ți fac urechile să țiuie. Bărbatul ce își duce băieții la îmbrăcat„de dimineață” se pierde repede în negura zorilor, iar băieții aproape aleargă în urma lui. Nici nu se luminează bine de zi că pe strada principală a satului încep să treacă o dată la cîteva minute grupuri mari de oameni grăbiți, roșii la față și agitați.

„Hai băi mascate! Te-ai speriat?”

Spre surprinderea tuturor anul acesta „moșnegii” s-au îmbrăcat într-o casă aflată pe ulița din spatele școlii, nu într-o locuință de pe strada principală așa cum se aștepta toată lumea. Din cauza asta mulți au crezut pentru cîteva minute că n-o să mai vadă „nicio bătaie”. În fața casei unde sînt mascații este puțină lume adunată, semn că nu mulți știu unde se pregătesc bîtele. Băieții nu au mai ținut cont de sfatul poliției, să iasă cu biciul cum au ieșit vreo trei ani la rînd, și anul acesta au luat cu ei parii imenși care i-au făcut faimoși, dar care i-au și băgat în spital pe unii.

„Moșnegii” ies din casă, liniștiți, tăcuți, aproape aliniați, dar cînd o petardă le bubuie la picioare încep să urle și să alerge pe ulița strîmtă, neasfaltată și acoperită cu un strat subțire de gheață. În fața școlii un alt grup de mascați îi așteaptă, însă pentru cîteva minute nimeni nu știe dacă sînt si ei sau sîntdelenii. Cînd își dau seama că sînt tot văleni, încep să alerge unii spre alții. „Hai băi mascate! Te-ai speriat?”, îi spune un bărbat unui „moșneag” care atunci cînd i-a văzut pe cei de la școală s-a oprit și-a vrut să ia cale întoarsă spre casa din care tocmai ieșise. Mascații din cele două cete au început să își dea cu bîtele în cap, iar bătaia a degenerat în momentul în care masca unui băiat a căzut pe jos. Speriat, el a întors parul pe diagonală ca să se apere, iar un alt mascat îl lovea încontinuu. Văzînd că ei nu se mai opresc din bătaie, oamenii de pe margine au intervenit repede și i-au despărțit.

După „mica bătaie” între văleni, oamenii i-au pus în grup pe toți „moșnegii” și au plecat la deal, însă au fost opriți de un cordon de jandarmi. De aici au început amenințările, înjurăturile, aruncatul cu zăpadă în forțele de ordine, negocierile și jeturile cu spray paralizant. „Hai bă în spatele lor și să îi împingem”, urlă un bărbat, pe la 60 de ani, disperat că jandarmii „iar strică tradițiile”. „Hai băăăi, împingeți!”, se aude brusc, iar în spatele cetei de mascați se adună vreo 15 oameni care îi împing spre forțele de ordine în speranța că vor sparge cordonul. Se împinge o dată, de două ori, iar pe la a treia încercare un mascat reușește să treacă de scuturi și fuge bucuros spre deal. Nu durează mult și se întoarce înapoi înconjurat de vreo șase jandarmi, în timp ce de pe margine se aude „unde te duci băi? Te bați tu singur cu delenii?”. Mascatul stăcîteva minute și îi tot încurajează pe colegii lui să se împingă mai tare, însă cînd își dă seama că nu reușește nimeni să i se alăture trece iar de cealaltă parte a cordonului certîndu-i pe „moșnegi”.

Revanșa

După vreo oră de împins și negociat unii mascați vor să plece, semn că băieții deja s-au plictisit, însă civilii îi întorc înapoi. „Tu ai mască, nu vrei să mi-o dai mie? Hai, te rog, ți-o dau înapoi!”, se roagă un băiat blond, care are în mînă un bici, iar prietenul lui îi răspunde sfiit, cu ochii în pămînt, – „nu mă lasă tata, că mi-o strici”. Băiatul este acela ce a ieșit din casa unde să pregăteau mascații, înjurîndcît de tare a putut pentru că „nu mi-au dat și mie o mască”.Între timp, pe strada principală, huiduielile continuă din ce în ce mai agresiv, bulgării de zăpadă zboară spre jandarmi, iar o femeie cu o geacă vișinie se enerveză, ia o bucată de gheață și aruncă fix în scutul unui jandarm. „Vă arat eu cum se aruncă”, strigă nervoasă către ceilalți oameni.

Dacă acum cîțiva ani nu reușeai să prinzi un loc bun de unde să vezi, acum poți să mergi liniștit printre mascați, să te întorci pe margine sau să te mai plimbi puțin pe marginea șanțului cînd te ia frigul. Asta pînăcînd în mijlocul mascaților se face loc, iar pe sus se văd niște bîte care cad cu repeziciune peste două capete de „mascat”. Cei doi mascați care începuseră o răfuială acum ceva timp în urmăau hotărît să-și termine de reglat problemele. Ceilalți îi împing către margine, în timp ce unul din ei îl lovește pe celălalt pînă cade în șanțul de beton și se lovește la spate. Îl ridică niște „civili”, în timp ce rîd copios – „am văzut oleacă de bătaie, poate să vină Anul Nou”.

Bîta de fier

„Haideți bă, sînt numai zece jandarmi și 15 mascați. Nu-i dovediți?”, se aude iar de undeva de prin spatele „moșnegilor”, iar oamenii încep să se împingă din nou. De data asta însă un jet de spray paralizant îi dă înapoi cu vreo cinci metri. Unul din ei sta pe marginea șanțului, între civilii care îl ceartă – „te-ai mascat ca să stai cu mine pe margine?”.

E aproape 9 dimineața, iar mascații s-au plictisit să se mai împingă sau să înjure și încep să tragă unul de altul să plece. Cel mai viteaz dintre toți este cel mai greu de convins să meargă acasă – cînd într-un final este tras începe să îi lovească pe ceilalți băieți. Are în loc de bîtă o țeavă de fier, cu o parte mai groasă în sus, iar cînd pică peste capurile celorlați mascați îi face să se legene ușor pe picioare. Toată mulțimea merge iar în urma mascaților,care în loc să să se ducă la primărie coboară spre casa din care au plecat. Oamenii îi așteaptă iar cu emoție la poartă, sperînd că poate o să iasă din nou și vor încerca să-și continue drumul spre deal saula Primărie. Mascații nu mai ies însă din casă, iar oamenii încep să strige: „ce faceți acum? Nu vă petrecem pînă la Primărie?”. Dinăuntru nu vine niciun răspuns pînăcînd un bărbat iese în ușă și spune că anul acesta băieții n-au de gînd să-l ure pe primar.

Nici mălăncile de anul acesta, găștile de urători mascați care cîntă cu o fanfară,nu au reușit să îi impresioneze pe cunoscători, ei comentînd de zor și în centrul satului „numai trei mălănci și un cerb. Se duc tradițiile! Înainte cînd veneam să îi văd erau vreo cinci mălănci, doi cerbi, o nuntă…”. Însă oamenii care comentează cel mai mult sînt aceia care nu primesc mălăncile să îi ure pentru că „trebuie să le dai și bani și băutură” și tot ei sînt cei care „nu m-am făcut de dimineață niciodată, numai ăia nebuni se făceau pe vremea mea”.