Atelierul de îndeplinit dorințe al părintelui Damaschin

În biserica mică a Maternității „Cuza Vodă” din Iași, în care slujește părintele Dan Damaschin, e mult de muncă în preajma sărbătorilor. Încăperea arată ca tolba mare a lui Moș Crăciun, plină de pachete trimise din țară sau din străinătate pentru copiii ale căror nume părintele le-a strîns cu multă grijă pe-o listuță. Cu un panou mare cu nume și conturi bancare, așezat lîngă altar și cu o masă plină cu hîrtii cu numele celor care donează, biserica s-a transformat într-un adevărat atelier de îndeplinit dorințe.

Pe părintele Damaschin îl auzi mai tot timpul vorbind la telefon cu oamenii care vor să trimită cîte ceva sau cu cei care vin la evenimentele organizate de el și tinerii din parohie. Din 2005, este preot la Biserica Maternității „Cuza Vodă” din Iași și, spune el, viața de-aici e foarte intensă și plină de tot felul de întîmplări. S-a pregătit pentru slujirea ca preot, a așteptat-o și o practică cu toată bucuria ți devotamentul în relație cu altarul, credincioșii, pacientele și micii creștini. Cu zîmbetul pe buze, încercînd să-i coordoneze pe voluntari în treaba lor, părintele își găsește timp pentru toate, chiar dacă telefonul nu contenește a suna. Are uneori și patru-cinci apeluri în așteptare, dar asta nu îl împiedică în a-și păstra zîmbetul pe chip.

Anul acesta, împreună cu voluntarii din parohia sa, părintele a pornit un proiect mai mare decît cel din anii trecuți, prin care să le ofere familiilor cu o situație dificilă, cele necesare trecerii cu bine a iernii. „Nevoile mamelor, nevoile copiilor și bucuria oamenilor care vin în biserică ne-au adus aici”, povestește părintele despre începuturile tuturor proiectelor de caritate. Pe lîngă asta, acum construiește și o casă în Republica Moldova pentru patru copii care au rămas fără tată. Pentru el nu e greu să găsească cazurile pentru care luptă. Părintele le descoperă prin intermediul spitalului, cînd merge acolo pentru a face rugăciuni. Vorbește cu o mamă, află că are mai mulți copii acasă care nu au ce mânca și cu ce se îmbrăca, că nu au nimic din ceea ce un om își dorește și nu poate să rămînă indiferent la asta. Așa ajunge să aibă în jurul său mii de familii care au nevoie de ajutor, nu numai din Iași, ci din toate părțile Moldovei. „Nu poți spune doar că va fi bine, ci trebuie să te mobilizezi. Îți suni frații, surorile, toate rudele. Postezi pe rețelele de socializare și așa dai vestea mai departe”, spune părintele, în timp ce în biserică intră un bărbat înalt care vrea să doneze și el pentru copii. Părintele-i ascultă pe oamenii care vin la el, le oferă cîte ceva în dar și le spune că îi mai așteaptă în vizită pe la biserică.

Evenimentele pe care le organizează Dan Damaschin împreună cu cei din parohie au deja o tradiție a lor. „Proiectul a început acum mulți ani din dorința de a trimite cît mai mulți copii sărmani la școală. A început cu câțiva copii, apoi am ajuns la câteva sute și, iată-ne acum, la 3000, pentru că atât reușim sa îmbrăcăm anul acesta. Ar mai fi loc de 1000, avem 500 pe lista de așteptare și, dacă am reuși și cu cei 1000, credem că toți copiii cu o situație mai dificilă din Iași ar fi ajutați”, explică părintele, întrerupt de voluntarii care tot intră și ies din biserică.

Pe maldărul de pachete cu ghetuțe și haine, părintele strecoară un alt pachet adus de un domn și-i mulțumește. Nu toți aduc lucruri, alții dau bani, cu care părintele urmează să cumpere ghete și geci pe care le ia la un preț mai mic decît cel din magazine. „Acum ar mai fi nevoie de 800 de pachete, sau mai puține – dacă oamenii care și-au lăsat numele pe listă ar trimite ceea ce au promis”, spune părintele, în timp ce mașina cu dulciuri a venit deja să aducă cutii pentru copii, făcîndu-l pe părinte să zîmbească din nou. Știe că îi va face pe cei 3.000 de copii fericiți de Crăciun și așa, sărbătorile lui și ale tuturor voluntarilor, vor fi împlinite.

de Diana NECHITA, studentă în anul I la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării