Cind ea este el. Povestea unui transsexual

Nu i-au placut niciodata rochiile, parul lung, papusile, chicotelile inte fete sau baietii. Ea nu era ca celelalte fete. Ar fi pu-tut sa joace un teatru pe placul tuturor, insa fericirea nu si-ar fi gasit-o niciodata. Tirziu a aflat ca, de fapt, era un barbat intr-un corp de femeie, un transsexual. Operatia de schimbare de sex parea singurul razboi ce merita sacrificii. Nici barbat, nici femeie, se izbeste de problema acceptarii sale in comuntate. Insa, pentru un transsexual, normal inseamna sa apartina sexului opus.

Patrick si Anna s-au nascut cu aceasta poveste in circa. Patrick este un transsexual de nationalitate maghiara, nascut in Harghita. Cu parul tuns scurt, ten luminos, cu usoare urme de barba proaspat rasa, cu haine largi si un mers barbatesc, la cei 29 de ani ai lui arata mai mult ca un adolescent. Iar Anna este Patrick.

Tirguiala cu viata

Povestea lui incepe de la 3 ani, “Mama m-a imbracat in rochita, iar eu m-am infuriat brusc si am dat-o jos de pe mine. A fost prima data cind am simtit ceva”, povesteste Patrick. “Se intimpla ceva cu mine, toti vedeau asta. Ma jucam cu masinutele, jucam fotbal, mergeam la munte, la padure, nu aveam prietene fete”, marturiseste el.

La virsta la care ar trebui sa se certe cu parintii ei s-o lase la discoteca, Anna se certa cu mama ei sa nu o mai trimita. Ii tot repeta ca nu se simte bine, mai ales cind baietii o fluierau sau incercau sa o pipaie. “Imi venea sa-i bat”, povesteste Patrick, acum destul de puternic sa o si faca, dupa doi ani de culturism. Insa nu a fost dintotdeauna atit de hotarit. Prima sa reactie la sentimentul ciudat ca undeva ii scirtiie lumea a fost sa lupte. Sa-si renege sentimentele, pornirile si sa se straduiasca sa gindeasca si sa se poarte ca o fata. “Am incercat sa am chiar si o relatie cu un coleg, dar nu mi-a placut. Nu mi-a placut deloc! Mai bine mingiiam un ciine decit un baiat”, isi aminteste. Psihicul lui se afla intr-un corp gresit, sub o identitate gresita, pe care nu si-o putea insusi. “Am creier de barbat!”, explica scurt. Trupul, numele si viata au ajuns pentru el o povara. “Imi era greu si sa fac dus. Nu suportam sa ma vad, sa ma ating, intelegi?”.

Tatal lui a murit de cancer cind el avea doar sase ani. Crescind, Patrick a preluat rolul tatalui. Cara lemne, facea reparatii in casa, se ducea dupa butelie. Toate, cu miinile delicate ale Annei. Intr-un sertar plin cu fotografii, stau uitate doua codite de par. Una, mai balaie, cu par moale de copil. Si-a taiat-o singur, pe ascuns. Mama lui n-a vorbit cu el o saptamina. Cealalta codita, mai aspra si inchisa la culoare, atirna prinsa cu un elastic. “Asta mi-a taiat-o mama. Ne certaseram din nou”. In sertar, stau dezordonate poze albe pe verso, amintind ca trecutul se vrea uitat. Cu Anna sint putine. Dintr-una zimbeste o fetita dragalasa, cu un ied in brate, din alta, o adolescenta care se ascunde dupa ceilalti. “Cu mama si cu fratele meu sint mai multe”, spune in soapta.

“Transsexualii sint ca si stingacii”

Acum doi ani, i-a marturisit mamei lui adevarul si i-a spus ca s-a hotarit sa isi faca operatia de schimbare de sex. “Mi-a zis ca ma intelege, ca pot sa fac ce vreau, dar sa nu ma astept sa vina cu mine. Mi-a fost greu sa accept asta. Oriunde m-am dus, m-am dus singur”. Mama lui este profesoara. A ramas de timpuriu vaduva, cu doi copii. Adevarul despre fiica ei a fost o alta lovitura nedreapta. “M-a socat. M-a socat enorm. Dar apoi am realizat ca daca m-as fi gindit mai demult, as fi recunoscut singura problema”, marturiseste mama lui Patrick. Inca de mic, aceasta i-a observat comportamentul atipic. “Ei nu-i placeau papusile, nu se juca cu fetele. Numai intre animale se simtea bine”. Patrick a aflat despre transsexualism in momentul in care a avut internet, si tot in perioada aceea s-a hotarit sa isi faca operatia, aflind ca se poate face si in Romania. “M-a durut enorm ca nu a avut incredere in mine, poate cistigam doi-trei ani”, spune mama lui. Lui Patrick nu i-a pasat niciodata ce spune lumea. Stie ca numai asa poate trai linistit ca barbat. Insa oamenii i-ar putea face rau mamei sale, daca ar afla povestea lui. “Nu am avut inca probleme din cauza colegilor mei, a parintilor. Oricum, daca ma vor intreba ceva copiii, le voi explica. Trans-sexualii sint ca si stingacii, e ceva genetic, nu se ia”, spune mama lui.

De doua luni, Patrick si-a facut operatia prin care i s-au extirpat uterul si ovarele. Tot atunci a inceput si tratamentul cu testosteron, insa organismul lui refuza schimbarea. “Mi-e rau, trec foarte repede de la o stare la alta, ba mi-e cald, ba mi-e frig, ba transpir mult”, povesteste el. In ciuda acestor probleme, si-a pastrat curajul sa mearga mai departe. Acum il opresc doar problemele financiare. Cind va face rost de bani, este hotarit sa-si faca si operatia de schimbare de sex. Toate aceste proceduri sint insa foarte costisitoare. Tratamentul cu hormoni costa cinci milioane de lei vechi pentru trei luni, prima operatie, facuta la Oradea, a costat 50 de milioane de lei vechi, iar cea de schimbare de sex ajunge la citeva sute, cu tot cu internare. In prezent, Patrick nu are serviciu. Pentru ca arata ca un barbat, iar in buletin scrie ca e femeie, nici un angajator nu l-a luat in serios.

Justitia hotaraste, pina la urma

In Romania nu exista o legislatie clara care sa reglementeze situatia transsexualilor. Totusi, un transsexual inarmat cu rabdare, bani si multe sperante poate sa parcurga intreaga procedura. Primul pas este sa depuna o cerere la judecatoria arondata adresei de domiciliu din buletin, in care solicita acordul instantei pentru operatia de schimbare de sex si modificarea prenumelui si a sexului din acte. Este nevoie de o hotarire judecatoreasca definitiva deoarece, medicii care fac operatii de schimbare de sex, dr. Ioan Lascar si dr. Elena Marincea, nu intervin chirurgical fara acordul justitiei.

Instanta va cere o expertiza medico-legala psihiatrica, psihologica si endocrinologica. In urma acestei expertize, comisia de specialitate va confirma diagnosticul de “tulburare de identitate sexuala de tip transsexual”. Dupa aceasta etapa juridica, care poate dura ani de zile, se schimba legal identitatea persoanei, in buletin, in certificatul de nastere si in celelalte acte.

Abia dupa ce aceste cerinte sint indeplinite, se poate ajunge la masa de operatie. Pentru inceput, se face un tratament hormonal, de pregatire a interventiei, dupa care urmeaza operatia prin care se schimba definitiv sexul persoanei. Insa, procesul de transformare nu se opreste aici. Tratamentul de subtitutie hormonala dureaza toata viata.

O iubire fara buletin

Sentimentul matern ii este strain. Este dureros pentru ca, desi ar fi putut sa aiba copii, creierul nu-l lasa. “Sigur ca mi-am dorit copii, dar mereu am simtit ca nu pot. N-as sti sa fiu mama”. Vorbeste incet si cu ochii atintiti la ceasca in care cafeaua deja s-a racit. Miinile si le tine pe genunchi. Incruntindu-si sprincenele spune in soapta: “Daca as fi simtit ca pot fi mama, n-as fi facut operatia”.

Singurul psihiatru care l-a ajutat cu adevarat a fost doamna Szatmari Maria, din Tirgu Mures. Toti psihiatrii la care a fost ii spuneau ca nu e adevarat ce simte, ca vrea atentie. Dupa ce a vorbit cu doamna Maria a inteles ce se intimpla cu adevarat. De atunci umbla prin spitale si tribunale. Pentru inceput, psihologul i-a dat “tema pentru acasa” sa intre pe internet si sa se dea drept barbat. Asa a intilnit-o pe logodnica lui. Au facut schimb de poze, de idei, i-a povestit totul despre el, in afara faptului ca e transsexual. Au hotarit sa se intilneasca la Cluj, la jumatatea drumului dintre ei. Cu o zi inaintea plecarii, Patrick i-a marturisit adevarul. “I-am povestit tot, chiar daca eram sigur ca nu va mai vrea sa mai aiba de-a face cu mine. Am ramas surprins ca nu a anulat intilnirea”. De atunci sint impreuna. In decembrie anul trecut s-au logodit si, dupa ce Patrick va obtine hotarirea judecatoreasca cu care isi poate schimba actele, planu-iesc sa se casatoreasca.

Julianna este si ea unguroaica, insa din Oradea. Greutatile n-au ocolit-o nici pe ea. “Cind am intilnit-o eu, nu vroia sa mai aiba de-a face cu nici un barbat. Pe internet intrase doar ca sa socializeze, nu cauta nimic. De fapt, nici eu nu cautam, eu doar imi faceam temele”, spune rizind. Patrick si Julianna si-au construit o relatie normala, cu mici tachinari, sentimente impartasite, cu facturi telefonice costisitoare si foarte multe sms-uri. “Cred ca nici nu se gindeste la situatia mea. Nici nu prea vorbim despre asta, doar despre actele care imi mai trebuie. Chiar am observat ca cel mai mult n-o deranjeaza ca eu nu sint barbat, ci ca sint mai tinar cu zece ani”. Ride si-si duce mina la frunte cu un gest barbatesc. Vorbeste despre ea ca un indragostit. Ii sclipesc ochii si-si gaseste usor cuvintele.

Pe 3 martie Patrick si Julianna au implinit un an de cind s-au intilnit. Acum locuiesc in Oradea, impreuna cu cei doi copii ai ei din prima casatorie, o fata de 19 ani si un baiat de 20. “Tata nu pot sa le fiu, si n-am sa pot niciodata. Insa un prieten bun le sint si le voi fi”. Secretul lui va ramine intre cei patru pereti ai casei din Oradea, nici macar parintii Juliannei nu stiu. “Vreau sa am o viata normala. Sa nu dau explicatii”, spune Patrick jucindu-se absent cu verigheta. Sa nu stie nimeni cine este, de unde vine si cum a trait pina acum, e tot ce are nevoie Patrick pentru un nou inceput.

“Nu pot fi mai barbat”

Privind spre viitor, este optimist. “M-am impacat cu mine. Operatiile sint doar pentru aspect. Oricum, nu pot fi mai barbat decit am fost cind m-am nascut”, marturiseste Patrick. O va lasa pe Anna acasa, in spitalele prin care a umblat, in tribunale, in mintile oamenilor care nu stiu sa-l accepte. “Moare o femeie aici si se naste un barbat la Oradea”, spune el. Singurul lucru pe care il regreta este faptul ca i-a fost si el o povara mamei lui. “Dar n-am putut face altfel. N-am putut!”.

Patrick n-a incercat niciodata sa schimbe ordinea in lume. Ba mai mult, a incercat sa se schimbe el dupa lume. Insa n-a rezistat. Nu este si nu va fi niciodata cine trebuia sa fie. “Cind te uiti la mine, inchipuie-ti ca nu sint ceea ce vezi. Eu sint undeva inauntru, intr-o celula. Sint un detinut, dar nu stiu pentru ce vina platesc”, le spune celor abia cunoscuti, celor carora inca le mai impartaseste povestea lui. Nascut “gresit”, fara ca sentimentele sa se potriveasca cu interiorul sau, un transsexual isi cumpara linistea cu bani grei si multi, multi ani de chin. Pornit la lupta singur, Patrick a ales sa recunosca cine este, schimbindu-si astfel destinul, cerind doar un loc linistit in societatea in care traieste, o egalitate cu ceilalti oameni din jurul sau.

Laura BABAN