Fata zice neamțu’, mama vrea Ponta

Toată lumea se oprește și întreabă cu cine votezi. Chiar și în fața ușii de la intrarea în școa­la „Ștefan cel Mare” din cartierul Dancu, unde este secția de votare numărul 461. Pe ferestre sînt lipite foi pe care sînt scrise literele alfabetului începînd de la „F”, dar dacă s-ar preciza cine trebuie votat, ar fi mai mult mai bine. „Mo­de­ra­torii ăștia la televizor îți zic să ai grijă cu cine votezi, dar nu îți zic și cu cine”, îmi spune un băr­bat de 64 de ani revoltat pe cei care prezintă emisiunile TV. „Toți sînt niște hoți,” se bagă în discuție un bărbat cu mustață care miroase a alcool. „Domnișoară, nu vezi că sîntem conduși de niște pușcăriași? Toți sînt cu DNA-ul!”, se luptă celălalt să îmi explice, dar nu îmi zice cu cine vrea să voteze și nici nu apuc să văd cînd dispare după ușa scolii.

Pe hol, traficul este intens. Oamenii vin și plea­că, sînt hotărîți asupra votului și nu le ia mult timp să pună ștampila pe una dintre cele două căsuțe de pe buletin. Intră și ies din sălile de clasă ale școlii. La ușa unde pot să voteze persoanele a căror nume încep cu literele „F,G,H, I,J,K,L” o femeie caută din priviri locul unde trebuie să pună ștampila. Îmi zice că fata ei a sfătuit-o să-l voteze pe Iohannis, dar nu vrea să facă asta. „Eu votez cu Ponta”, însă tot nu intră în sală să facă asta. Mai rămîne o perioadă pe ho­lurile școlii și după pleacă să-l aducă și pe soțul ei acolo ca să voteze împreună.

În afară de școală aflu că mai sînt două secții de votare în Dancu. Încep să caut grădinița un­de sînt acestea și pe drum întreb o femeie unde este. La rîndul ei se interesează cu cine vreau să votez și imi zice că ea a votat cu PSD-ul. Un băiat mi-o ia înainte și tipă la femeia pe care se pare că o cunoaște, „De ce, bre, ai votat cu Pon­ta?”, se enervează acesta, vizibil susținător a lui Iohannis. Ea își îndreaptă spatele și răspunde scurt „Că așa am vrut eu!” și pleacă legănînd punga cu mere pe care tocmai le-a cumpărat pentru nepoți.

Stîlpii și copacii de peste tot din Dancu sînt plini de postere roșii. Stinghere și rătacite mai zac cîteva postere cu Dan Diaconescu, jupuite și ascunse după vreun zid. La secțiile de votare 459 și 460 atmosfera este una relaxată. Un bătrîn ca­re a venit cu nepotul îl întreabă pe cel mic, pe cine pune ștampila. Cu voce răstită, băiatul cu aliură de soldat dată de hainele care imită uniforma celor din armată își ceartă bunicul: „De ce mă întrebi pe mine? Tu pui ștampila acolo!”

Buletinele de vot sînt atît de subțiri încît da­că te uiți de pe spate se vede și cel mai străveziu punct. Cercul înmuiat în cerneală albastră iese pe partea cealaltă a paginii arătînd tuturor op­țiu­nea ta. Dar, după ce ai ieșit din cabine, cineva tot se găsește să te întrebe „Cu cine ai votat?”