Găgăuzia nu se schimbă la față

Nea Denis își șterge cu mîneca nă­clă­ită nasul pe care frigul a pictat fi­ri­șoare roșii. Trage cu nesaț din țigară, pînă la filtru. „Politicienii sînt ca niște pui de găină, tare neascultători. La noi, nu se știe cine e cloșca, Putin sau Bă­sescu. Și ce dacă Putin nu e președinte? El ține Rusia în palmă. E un băiat șme­cher”. Toate astea într-o rusă grăbită. „La noi e bine pentru că sînt oameni de toate neamurile. O să întîlnești găgăuzi, bulgari, ucraineni, moldoveni. Trăim în armonie și pace”. În Găgăuzia, adi­că, regiunea autonomă din sudul Re­pu­b­licii Moldova.

Aerul e rece și umed. Abia reușesc să țin pasul și vorba cu nea Denis. „Cre­deți că eu nu aș vrea să știu româ­na? Românii sînt oameni frumoși și ne-a fost tare bine cu ei, cît era Antonescu, mai ales. Rușii, cînd au venit, ne-au pus să învățăm rusa și germana”. De aceea, va vota cu Partidul Liberal De­mocrat. Filat e „băiat de treabă”. Cînd a fost în Comrat, în timpul campa­niei electo­ra­le, a dat mîna cu nea De­­nis, iar ăsta e un semn bun. „Fun­cțio­nează numai în­tre bărbați. Dacă îți strînge mîna, în­seam­nă că te respectă. Vlad Filat mă respectă”. Apoi, prim-mi­nistrul a că­lă­to­rit în toată lumea, a adunat bani în pun­gă și acum e gata să „ne gu­ver­ne­ze”. Pînă atunci, găsim o ban­că cu scîn­durile rupte. „Bandiții strică totul în țara asta!” se ener­vează bătrînul de 62 de ani. „Nu vei găsi mol­do­veni pe aici. S-au adaptat. Vorbesc mol­do­ve­neș­te numai între ei, dar sună atît de fru­­mos, atît de gingaș”. Nevasta i-a fost basarabeancă. Cînd s-a în­dră­gostit de ea, purta două cosițe aurii și îi scîn­te­iau ochii. „M-a învățat ea cîte ce­va, dar și eu am fost încăpățînat, am ți­nut-o pe a mea, i-am zis să învețe ea ru­sa, dacă vrea să ne iubim. Acum, vo­tez cu românii numai pentru ea, Dum­ne­zeu s-o ierte. Limba lor e atît de dul­ce. Ei niciodată nu ne-au furat și bajocorit”. Mă atenționează însă că în Com­rat co­mu­niștii s-au „înfiltrat” adînc, ca niște cîrtițe, și ies la iveală pe alocuri, să împartă ulei, cartofi și cea­pă. Iar ei, găgăuzii, sînt foarte „receptivi”.

Cînd vei vota, atunci vei dansa

În schimb, se burzuluiesc dacă îi întrebi ceva în română. „Nu, nu știu nici un moldovean, nu ies la vot”, îmi aruncă o femeie înfășurată într-un palton de un verde crud, acoperindu-și gu­ra cu eșarfa. De pe toți stîlpii, toate gardurile, ghișeele cu ziare sau țigări, afișe cu promisiuni romantice curg valuri. „Pros­peritate”, „sărăcie”, „Europa” sînt cuvintele-cheie. Dar aici, în sudul Mol­dovei, cei mai mulți sînt plecați la mun­că în Moscova sau în Turcia. „Eu­ro­pa pentru ei nu înseamnă nimic. Atî­ta vreme cît rușii îi lasă în țara lor, se duc acolo și muncesc”, îmi spune bă­trî­nul Denis. Îmi lasă apoi numărul lui de tele­fon fix. „Cînd mai veniți pe la noi, să îmi dați un telefon, pînă atunci poate mai învăț cîte ceva în română”.

Sub o umbrelă albastră, la o masă de plastic murdar, doi bărbați zgribuliți de frig rîd zgomotos. Doar unul dintre mă înțelege perfect, dar ezită să îmi vor­bească despre alegeri. „La noi, în po­litică e cea mai mare nebunie. Eu nu am nimic cu Ghimpu, dar e cam vîjîit. Și apoi, are o problemă cu rușii, dar noi trebuie să fim prieteni cu toată lumea”. În relația cu România, ar trebui să fim mai orgolioși, că doar brînză nu e gratis nicăieri în lume. Bașcanul lor, condu­că­torul Găgăuziei, de pildă, este „co­rect, se înțelege bine cu toată lumea”. Nu-mi spune cu cine va vota, dar sigur nu îl va alege pe Filat. „De fapt, ale­gerile sînt tot o metodă de a fura bani de la popor. Noi nu sîntem proști” și rînjește pe sub mustață. Deasupra um­bre­lei dansează în vînt două steaguri, al Republicii Moldova și al Gă­gău­ziei. Europa e departe de a intra în ho­ra lor.

Lina VDOVÎI