În piața din Nisporeni se poate alege pe sub tejghele

Cerul întunecat și ceața densă m-au însoțit în dimineața zilei de 30 noiembrie pînă în orașul Nisporeni din Re­pu­bli­ca Moldova, unde alegerile parlamentare din acest an par a fi la fel de importante ca și cele din 2009. În oraș găsesc aceeași at­mos­feră din fiecare duminică, oameni care vin din toate di­rec­țiile și se îndreaptă spre piață. În schimb, în fața secției de votare, cîțiva observatori au ieșit la fumat, iar curtea e pus­tie, nimeni nu intră, nimeni nu iese. Abia după jumătate de oră încep să apară cîțiva bărbați. Intră, votează, și tot în direcția pieței se îndreaptă. „Am scăpat de-o grijă, deamu’ putem să bem cîte un pahar de izvar (n.r. vin fiert) și să ne vedem de treabă, nu?”, spune unul dintre ei, iar ceilalți doar aprobă din cap și pleacă.

Mă alătur și eu celor care merg spre piață. Aici e aglo­me­rație mare și peste tot se vorbește despre ale­geri. „Vo­tați?Aveți cărțile de identitate la voi? Dacă le aveți, votați, nu vă ascundeți după deget”, glumesc două doamne cu vo­ci­le tremurînde. Înaintînd spre inima pieței, unui vîn­ză­tor i se aduce buletinul la tejghea și votează. „Gata, s-a făcut”. „Să fie într-un ceas bun”, răspunde vînzătorul. La doar cîțiva metri mai departe de tejgheaua cu pricina, vine o doamnă de vreo 60 și ceva de ani și îi spune unui bărbat îmbrăcat bine că a votat. „Bi­ne, bine, eu după-amiază o să trec pe la dumneavoastră, nu vă faceți griji, e doar o dare de seamă pe care trebuie să o dau mai departe cum mi s-a spus de sus”, îi spune repede bărbatul. „Bun, mamă, eu te-oi aștepta, am să fiu acasă.”

După aproape o oră, mă întorc la secția de votare și observ că aici nu e nicio grabă, lumea își caută de treburi. Abia după 11.00 încep să apară bărbați și femei, îm­bră­cați elegant, care intră rînd pe rînd în secția de votare. La ieșire, două cupluri își împărtășesc punctul de vedere referitor la ziua de 1 decembrie. „Poate mare-I Dumnezeu și mîine vom sărbători și noi cum au sărbătorit românii”, spune o femeie. „Vom vedea, numai să nu mai fie ca în 2009 că și-așa sîntem vai de capul nostru”, completează cealaltă. Bărbații par îngîndurați sau chiar îngrijorați. „Îi mare Dumnezeu, trebu’, trebu’ de ieșit la vot că alfel…nu știu”, completează unul dintre ei.

În fața Consiliului Raional Nisporeni stau agățate multe stegulețe tricolore rămase acolo de la vizita premierului român Victor Ponta. Nisporenenii se pregătesc și ei de 1 Decembrie și stegulețele o dovedesc fluturîndu-se în vînt. În fața mea, merg două femei de vreo 45 – 50 de ani. „Auzi, da’ cu cine votezi?”, întreabă una din ele. „Eu votez cu liberalii, tu?”, îi răspunde cealaltă. „M-a sunat și pe mine fata aseară și tot cu liberalii mi-o zis să votez, ce număr-s îs?”, întreabă prima curioasă.

După cîteva ore mă întorc în Cățeleni și la intrare în sat dau nas în nas cu o mașină a misiunii OSCE. E inițiativă proprie sau s-a aflat că președintele comisiei de votare din sat este simpatizant al comuniștilor, fin al primarului din sat, comunist și acesta, dar și absolvent al Școlii Medii de opt clase?