Mascota care poarta norocul in valiza

O data la doua saptamini, cind joaca Politehnica Iasi pe stadionul din Dealul Copoului, domn’ inginer Petrica Ciobanu isi face aparita costumat in Pacala, Charlie Chaplin sau Cuza Voda. Nu s-a facut actor pentru ca „nu e cum vrea omul, e cum vrea Domnul”. La pasiunea pentru teatru nu a renuntat niciodata. In paralel cu ingineria a facut Scoala Populara de Arte si o data la cinci ani mergea la Bucuresti ca sa-si ia licenta de actor amator. A jucat pe aceeasi scena cu Stefan Banica, Alexandru Arsinel, George Mihaita, Mircea Danieliuc, Jean Constantin si Mirabela Dauer. Dupa ’90 a devenit mascota, cu legitimatie. Inainte de meciul cu Slovenia s-a certat cu Hagi si l-a blestemat pentru ca nu l-a lasat sa fie mascota echipei nationale.

„Varietati pe gazon”

Inginerul Petrica Ciobanu are acasa o intreaga garderoba de teatru, strinsa de-a lungul anilor. Desi i-ar fi placut sa faca teatru la Bucuresti, a terminat Facultatea de Construtii, la Iasi. La un spectacol de la Vaslui, domn’ inginer si-a luat inima in dinti si a mers in spatele scenei, la artisti. Stia sa imite o intreaga gradina zoologica, peste saizeci de pasari si animale. „Dupa ce le-am aratat ce pot sa fac, impresarul mi-a zis, «domn’ inginer te lansez, astazi, pregateste-te sa intri pe scena». Am vazut ca le cam era frica pentru ca atunci se verificau inainte de spectacole, toate textele, sa nu se scape ceva despre Ceausescu”. Atunci l-a convins pe impresar sa-l ia si la alte spectacole „Varietati pe gazon”. „Cind m-au vazut i-am cucerit imediat. Cel putin Dan Spataru era la pamint de ris. Eu ma avintasem si imitam din ce in ce mai multe pasari si animale, iar Cornel Constantiniu tot imi spunea din spatele scenei sa mai tai ca sa-i ramina si lui timp. Dupa asta m-au mai luat cu ei”.

Petrica Ciobanu facea naveta intre orasele in care erau spectacolele si Iasi, unde avea serviciul. Inainte de fiecare reprezentatie se juca fotbal. „Erau doua echipe, cea a artistilor si cea a orasului. Eu am devenit fundas in locul lui Arsinel. De obicei in poarta statea Jean Constantin, dar pentru ca se mai intimpla sa se repete spectacolul in acel oras a fost inlocuit de Rica Raducanu. Cind ma uitam la el, eu eram pina la jumatatea lui”. Dupa citeva reprezentatii, „Varietati pe gazon” s-a intrerupt. In primavara lui ’83 trebuia sa joace pe aceeasi scena cu Amza Pellea, Florin Piersic si Corina Chiriac. „In acel an au fost tot felul de conferinte de partid cu Ceausescu si nu mai stiu de ce s-au oprit spectacolele”.

A continuat la teatru, a fost figurant, a avut si roluri. „Am debutat in piesa «Oamenii care tac». Jucam alaturi de Mircea Danieliuc, el era un evreu, iar eu eram Zigu, un vinzator ambulant de socolata, care a fost inchis pe vremea nazistilor”.

Blestem la firul ierbii

Domn’ inginer crede ca poate aduce noroc unei echipe de fotbal si prin puterea lui, poate influenta soarta unei partide. Ideea de a deveni mascota i-a venit la un meci din preliminariile Campionatului Mondial din Mexic, 1986. „Juca Romania cu Irlanda de Nord, meciul era la Bucuresti. I-am scris cu sase zile inainte lui Rica Raducanu sa ma cheme la acest meci ca sa le port noroc si ca ma costumez in Pacala si Charlie Chaplin”. Insa nu a primit nici un raspuns de la Raducanu si nu a mai mers sa sustina echipa nationala. „Am stat acasa, m-am imbracat in Charlie Chaplin si cind a venit nevasta-mea acasa si m-a vazut, si-a facut cruce. I-am zis ca vreau sa manince bataie ai nostri”. La unul dintre cornere s-a asezat paralel cu televizorul si s-a rugat sa nu intre mingea in poarta. „S-a oprit la firul ierbii, exact pe linie si nu a fost gol. La reluare, comentatorul tot spunea ca e blestemata mingea. Si au luat bataie ai nostri”. Pina la Generatia de Aur a nationalei de fotbal, s-a multumit doar sa se uite la televizor.

Spiritul lui Pacala aduce golul

In ziua meciului Romania – Belgia din preliminariile Campionatului Mondial din Statele Unite, si-a impachetat costumatia, s-a urcat in tren si a plecat la Bucuresti, oprindu-se in fata stadionului Ghencea. „Am trecut de trei cordoane de politisti. Ma tot controlau in geanta, credeau ca am grenade, bombe, dar eu le-am aratat ca aveam hainele, opincile si caciula de Pacala de un metru, facuta dintr-o oaie intreaga”. Ca sa intre pe teren in timpul meciului trebuia sa vorbeasca cu administratorul. „Era unu’ Radu Ionescu, uda gazonul inainte de meci. Am mers la el si i-am explicat ca vreau sa fiu mascota echipei nationale si sa aduc noroc. Apoi i-am aratat legitimatiile de teatru si cea de inginer, sa nu creada ca-s un oricare de pe strada. Dupa ce s-a uitat la ele, le-a aruncat intr-un tufis. M-am enervat rau de tot si i-am zis: «Ce-o sa ma mai cautati voi la pauza!»”. In cele din urma, prin interventia unor prieteni de-ai administratorului, care l-au recunoscut, a reusit sa obtina aprobarea de a intra in timpul meciului. „Mi-au zis sa ma echipez si sa trec la treaba, dar eu le-am explicat, ca am tactica mea, incep mai tirziu, sa nu-i ragusesc pe suporteri”. Marea suparare a lui a fost ca la pauza nu a reusit sa se costumeze in Charlie Chaplin. Hainele le avea intr-o casa invecinata cu stadionul, iar pina la pauza soldatul care era la intrare plecase in tribuna, la meci. „M-am suparat si am stat imbufnat. Dar cu un sfert inainte de final mi-a trecut si cind am facut o tura de stadion au bagat ai nostri doua goluri”. Dupa meci, antrenorul Anghel Iordanescu l-a felicitat si l-a luat la vestiare. „M-a luat cu el si le-a zis lui Hagi si Gica Popescu: «baieti, aveti grija de el», iar ei mi-au bagat bani in sin”.

La acelasi meci crede ca i-a fortat destinul si lui Emil Constantinescu, pe atunci un simplu membru de partid. „Cind sa ies, a venit la mine si mi-a zis: «Domn’ inginer, ati fost grozav, dati si cu mine mina ca sa am noroc», si a iesit presedinte”. Dupa succesul pe care l-a avut la acest meci, inginerul Ciobanu era hotarit sa mearga cu echipa nationala in Statele Unite. Deja isi facuse costumatie de vara pentru personajul Charlie Chaplin si ar fi vrut sa-l interpreteze chiar si pe Bill Clinton. In cautare de sponsori a luat la pas Bucurestiul si a trimis scrisori la redactiile ziarelor. „Puteam sa obtin o finantare de la Viorel Catarama, dar cred ca marea greseala a fost ca am mers pe 1 aprilie si a crezut ca poate e o gluma. Mi-a trimis raspunsul prin secretara, un «NU» mare scris cu rosu, am pastrat si acuma foaia aia. I-am scris si lui Ioanitoaia si nu mi-a raspuns. Dar m-am razbunat, odata cind a venit la un meci in Iasi m-am certat cu el”.

Crede si acum ca daca era el in America, meciul cu Suedia era ca si cistigat. Insa, cea mai mare deceptie a fost la meciul de baraj cu echipa Sloveniei, joc ce conta pentru Campionatul Mondial din Japonia si Coreea de Sud. „Imi pregatisem costumatie speciala, de samurai. Am intrat pe gazon inainte de meciul ala, sa vorbesc cu Hagi si el a refuzat, nu m-a lasat sa intru. Si i-am zis «Bai Hagica, daca nu intru, voi luati bataie, bai baiatule». I-am blestemat, eu nu am carat 23 de kilograme de costumatie degeaba”. Dupa cinci minute a inceput sa ploua torential. Nici nu a mai ramas sa vada meciul, era sigur ca Romania ia bataie. Cind a ajuns la gara a auzit ca au dat slovenii gol. De atunci pina anul acesta, echipa Romaniei nu s-a mai calificat la un turneu final si e sigur ca toate aceste insuccese sint efectul blestemului.

Acatiste pentru Poli

Dupa dezamagirea de la echipa nationala a venit in Dealul Copoului, la Politehnica Iasi. „Mi-am zis sa incep cu echipa asta, sa le port noroc. I-am luat din C, i-am dus in B si mai apoi au promovat in divizia A”. Ii place sa creada ca pe linga fostul antrenor, Vasile Simionas, are si el un merit in promovarea echipei. La 71 de ani alearga cot la cot cu jucatorii care isi fac incalzirea si asta numai pentru ca face in fiecare dimineata „flotari, genuflexiuni si box”. In deplasari nu merge niciodata, pentru ca de foarte multe ori se iau suporterii la bataie.

Cind joaca echipa pe Emil Alexandrescu se imbraca in Charlie Chaplin, Stefan cel Mare, Pacala, Cuza Voda sau Tudor Vladimirescu si isi adapteaza tinuta in functie de adversari. „La meciul cu Otelul Galati mi-am luat suba, cascheta, un colac de sirma, eram otelar, dar oamenii din tribune au crezut ca il imit pe Miron Cozma. S-a mai intimplat la un meci sa ma imbrac in marinar si lumea sa zica «uite-l pe Basescu»”.

Cind vine Universitatea Craiova il imita pe nea’ Marin Miliardar, iar la meciurile cu Dinamo defileaza alaturi de „ciine rosu”, o catelusa pechinez pe care o cheama Lizuca.

Majoritatea costumelor si le-a cumparat singur. „Echipamentul de tiganca il am din ’82, de la o trupa care mergea de Anul Nou”. Cind are nevoie ia si din garderobele teatrului si ale Operei. „Cind ma imbrac in Mihai Viteazu imi trebuie si halibarda, asa ca o inchiriez de la Opera si din cit imi dau de la club, 35 de lei, dau 5 lei acolo”. Inginerul Ciobanu a observat ca de cite ori antrenorul Ionut Popa a refuzat sa-l insoteasca la banca de rezerve, de atitea ori Poli a mincat bataie de la adversari. Mai are un secret. Om credincios, inainte de fiecare meci merge la Mitropolie si scrie acatiste pentru echipa ieseana, in care precizeaza ora disputarii meciului si adversarul. „Cind merg la biserica ma incarc cu energie pe care o transfer jucatorilor”. Dincolo de spiritualitate, crede ca trebuie si echipa sa stie un pic de fotbal. Pentru iesirea din criza a echipei ar trebui sa se ia exemplul nationalei din perioada Generatiei de Aur. „Era cea mai buna formula, Dan Petrescu si Gica Popescu stateau in aparare si Hagi, inainte, la pomana, astepta mingile de la ei si dadea goluri. Iar la cornere, trebuie doi jucatori la poarta, unul in dreapta si unul in stinga”. Mascota va mai colabora cu echipa din Dealul Copoului pina in vara, cind expira contractul.

In fiecare an, pe 1 Decembrie si pe 24 ianuarie, inginerul Petre Ciobanu se costumeaza in Mos Ion Roata sau Mihai Viteazu si merge sa sarbatoreasca. I-a intilnit pe toti presedintii de dupa revolutie. „Eram intr-un an pe 24 ianuarie imbracat in Mos Ion Roata si aveam si un bolovan cu mine pe care il caram in spate, si Iliescu a pus mina sa ma ajute si eu i-am zis: «Tataie nu mai trebuie atins, mai bine sa-l dai jos de pe umarul poporului», iar el s-a uitat la mine si mi-a spus «unde-s doi puterea creste»”.

Imbracat in Mihai Viteazu, anul acesta s-a pozat cu halibarda de la Opera intre Traian Basescu si Bogdan Olteanu. „Dupa ce a vorbit pe scena, Basescu mi-a facut semn sa vin linga el cind depune coroana de flori. Chiar daca SPP-istii nu prea erau de acord, m-am strecurat si am stat linga presedinte”.

Cu toate ca Vadim Tudor nu a ajuns presedinte, cu el s-a intilnit de cele mai multe ori si tot de la el a luat cele mai multe autografe. Domn’ inginer nu poarta noroc la oricine.

Ionut FANTAZIU