Mîinile care urzesc mame

Dacă ar fi luat acasă toți pruncii pe care i-a ținut în brațe după primul lor vaiet speriat, ar fi clădit o mică țară în fașă. Dar cînd iese din ma­ternitatea „Elena Doamna” din Iași, Mă­dă­li­nei Ciuhodaru îi rămîn doi copii, iar pe restul îi păs­trează în suflet cu tot cu chipurile mamelor. Într-un loc în care durerea e menită să aducă bu­curie, medicul a adunat 15 ani de lacrimi, stri­găte, mîngîiere și-o senină credință în Dumne­zeu.

„Femeia-mamă de succes” e greu de con­struit, mai ales cînd acasă o așteaptă doi băieței de care n-ar avea cînd să se simtă prea plină. „Pro­babil pe termen lung, undeva, îmi vor reproșa. Pînă acum am auzit doar «te rog să nu pleci!»”, zîmbește mama, îmbrăcînd părerea de rău într-un glas de copil care-a făcut o poznă. E joi, încă înaintea lui 8 martie, iar ea s-a întors la spital de la serbarea pentru mămici a celui mic. Cu puțină revoltă în ochii blînzi, nu pentru că tre­bu­ie să vadă o pacientă, ci pentru că 8 martie nu e în fiecare zi. „Nu prea sînt de acord. Oricît de comunist ar suna, mamele, femeile duc gre­ul societății, duc lumea mai departe”, spune Mă­dă­lina Ciuhodaru. Acum aproape șapte ani și-a­poi doi mai tîrziu, s-a întors la spital la cîteva zi­le după cezariană. Ar fi putut să aștepte, dar își amintește că n-a putut sta deoparte, că au fu­rat-o înapoi locul, femeile care vin pășind gri­ju­liu cît pentru două suflete și dragul de copii. „Am învățat de la mame că cel mai important e să-ți iubești copilul. Acum, spre exemplu, îmi sfă­tuiesc rezidentele să nască în perioada asta, pentru că lucrurile se complică în meserie mai tîrziu”, însă dacă o întrebi de ce n-a făcut la fel se-mbujorează, se face și mai frumoasă și se con­trazice curajos. „Pentru că am avut de clădit o ca­rieră.”

Drum făcut, nu născut

Cînd intră o femeie în sala lungă de albastră aș­teptare, i se luminează chipul. Își trece rar mîi­nile prin părul blond, însă le ține ocupate în­truna cu notițe nevăzute pe-un carnet. Ar face, spune ea, cinci copii, dacă ar putea, dacă n-ar trece timpul. De împărțirea dragostei nu-și face griji pentru că n-o împarte. Are la fel de multă pentru studentele și mamele ei, pentru familie și pentru meserie. „Cînd te întorci acasă de la o un loc care te face fericită, ești în stare să le faci pe toate. Eu de asta sînt mama care aleargă de la grădiniță la karate, de la karate la engleză, cu mîna pe ceas.” Tot din cauza asta e și străină de somn, pentru că, spune ea, nici un alt medic gi­ne­colog nu are, la 41 de ani, doi copii. Mater­ni­ta­tea capătă vieți noi și noaptea, alteori le pierde. Nici unul din momente nu e rece și niciodată n-a reușit Mădălina Ciuhodaru să capete rezis­te­n­ță la „fărîma de Dumnezeu” pe care o cuprinde în palme la fiecare naștere.

Iar cînd se întoarce acasă, viața se adună în jurul puștilor ei. „Copiii te fac întotdeauna să te simți vinovată”, crede ea, dar nu din cauza meseriei, ci pentru că așa-i construită menirea femeii. Mamei tuturor mămicilor de la „Elena Doamna” îi plac lucrurile făcute cu drag și tan­dru, cum știu numai femeile să le facă și dacă ob­servi asta îți spune că e „un perfecționist dră­guț”. Abia așteaptă să intre în cabinet, să as­culte o mică inimă tremurînd și s-o liniștească. „Spi­talele țin multă durere, dar sălile noastre au văzute atîtea zîmbete frumoase…” Mădălina Ciu­hodaru știe că a ales o meserie care te fură, te răpește. Iar pe ea o fură, în fiecare zi, de-a­casă.