Nationalismul catalan se fabrica la universitate

La Universitat de Lleida e imposibil sa intilnesti un profesor care sa nu iti zimbeasca larg si sa nu iti spuna „Bon dia!”, chiar daca tu te fisticesti si ii zici fara sa vrei „Adeu!”. Asta doar daca nu ai gresit si i-ai spus „Buenos dias!”. Catalana, chiar si total eronata, de pe buzele unui Erasmus, e o forma de adaptare la mediul academic. Pe strada si la tigara – in curtea Universitatii -, la fel. Doar ca atunci, savirsirea pacatului unui ghiveci lingvistic castello-catalan, coincide cu obtinerea unui zimbet complice care se transforma imediat intr-o discutie in spaniola. Pentru studentii catalani ambele limbi sint materne, deci nu le pasa in care dintre ele vorbesc. Pe profesori nu-i inteleg nici ei. Dar, oricum, lor le e indiferent.

Doua ore si jumatate de narative

Ati incercat vreodata sa rideti la un film cu Mister Bean dublat in catalana? Va puteti imagina un dialog dintr-un film SF intre doi iubiti in care, intr-un moment de intimitate, unul intreaba „In viitor toti oamenii vor vorbi in catalana?” si celalalt raspunde „Da, da, e o limba universala!”. V-ati simti ca la cursul de „Narrativa”.

Profesorul Jaume Cabre ride mereu pe sub mustata grizonata si te priveste cu ochii mari, curiosi si binevoitori. Mai ales daca i-ai spus ca esti din Romania. Iti deseneaza pe o harta conturul tarii tale, traseaza linia Carpatilor, incercuieste Transilvania si te roaga sa-i explici pe unde e orasul tau natal. Diferenta dintre Moldova si Republica Moldova o pricepe repede, la fel de repede cum a invatat de la generatiile anterioare de studenti romani care au trecut pe la cursul lui sa pronunte unele cuvinte in limba lor. Ride hitru si isi incheie puloverul colorat pina la jumatatea burtii. „Paulet e un nume catalan, nu e romanesc, nu se termina cu „-escu””, imi spune cu bucurie. Tot cu zimbet, dar in coltul gurii, ii raspund ca nu, e un nume romanesc.

La orele de „Narativa” de obicei vedem filme si invatam despre concepte operationale pe care noi le stim din liceu. E clar ca daca noi le pricepem si studentii catalani nu, avem un nivel foarte bun de limba catalana. „Profu'” considera ca isi poate permite sa uite de rugamintea noastra de a vorbi mai rar in catalana pentru a-l putea urmari. Din cind in cind, se opreste si ne intreaba daca intelegem un anumit cuvint-concept. Da, pricepem, in romana e cam la fel, doar terminatia difera. Primim o privire empatica si nu mai apucam sa spunem ca legaturile dintre concepte si explicatiile nu le intelegem, asa cum nu putem urmari schimbul de replici de la filme.

Ne invata sa ne dezvoltam idei dupa scheme predefinite si nu ne da voie sa sarim prea mult calul cu oaresice intentii de creativitate. Ne apreciaza insa intotdeauna ideile exprimate intr-o castellana stilcita si ne corecteaza cu formele corecte in catalana. Peste interventiile deviante de la ore, in spaniola, trece cu rapiditate, dar nu fara un zimbet grijuliu. Deja trecuseram la alta tema, dar noi nu ne-am prins. La sfirsitul fiecarei ore noi ii spunem „Adeu!” iar el ne raspunde cu un „La revedere!” bine articulat.

Prima pauza de tigara

„A, esti fumatoare! Ce bine! Pe aici nu mai fumeaza nimeni de cind cu interdictiile astea!”. Pe Ana Maria, cea cu maiou portocaliu peste bluza mov si cu esarfa albastra la git, am cistigat-o usor ca partenera de discutie. E o „hipiota” convinsa care a terminat jurnalismul la Barcelona, dar nu il practica. „Sa stai pina la ora 11 noaptea intr-o redactie, nici vorba!”. Eu sint multumita ca am gasit pe cineva care ma intelege si nu-mi usuc gitul degeaba. Mi-a vorbit din prima in spaniola. „Mi-e tot una!”, ride ea zgomotos, „Castellana, catalana, tot acolo, nu-mi pasa!”. Tigara s-a terminat, a mea mai repede decit a ei, dar tot n-am reusit sa aflu de ce ea ma intelege cind vorbesc amestecat si profesorii nu.

Cercetarea in doi timpi si trei miscari

Ati incercat vreodata sa va traduceti in limba romana continutul unei prezentari Power Point in limba catalana despre analiza calitativa a discursului mediatic, in timp ce cititi niste studii in spaniola si vi se dau sarcini de lucru tot in catalana? Inseamna ca v-ati descurca sa treceti examenul la cursul „Comunicatió com a camp de recerca”.

Studentii catalani ii spun „Teresa” pentru ca o cheama A. Teres si „fac misto” de ea in pauzele pe care ei si le iau mai lungi cu cinci minute decit le este ingaduit. Pun la cale un plan sa-i fure prezentarile Power Point pe care nu vrea sa le dea la sfirsitul orelor. „Dar voi n-ati putut sa va alegeti altceva?”. Raspunsul „Nu, ca ne place, intelegem, dar nu apucam sa notam pentru ca e in catalana si vorbeste foarte repede. Nu stim daca o sa putem sa scriem ceva la examen”, nu pare plauzibil pentru comoditatea celor pentru care facultatea nu este o prioritate.

„Teresa” este o doamna care nu face concesii. Ora ei tine de la fix la fix si iti incordeaza atentia ca macar sa poti separa cuvintele intre ele. De traducere nu mai ramine timp. Toate articolele jurnalistice pe care ni le ofera spre a le analiza sint pe teme politice si controverse catalane. Ne stie dupa nume si daca noi ne codim si nu raspundem, ne numeste ea. Am incercat sa o rog in castellana sa faca o concesie pentru Erasmusii care nu fac fata ritmului si limbii catalane sa ne dea un material scris. „Ne place foarte mult cursul, eu as vrea ca in viitor sa fac cercetare, n-am ocazia sa studiez asa ceva in Romania”.   Mi-a spus ceva cu da si cu nu. Ce, nu stiu, pentru ca mi-a raspuns in catalana si n-am inteles.

A doua pauza de tigara

Ti-e oarecum sa te bagi in mijlocul unor hohote de ris catalane. Nu de alta, dar pentru ca nu le intelegi. Daca insisti totusi si te concentrezi sa faci o afirmatie in castellana, cercul de studenti se deschide si te inghite si pe tine. Eduard e un baiat inalt si masiv cu o privire distanta si indiferenta, imbracaminte de rocker, plete si barba. La ore deseneaza chipuri de barbati incruntati care ii pot lesne servi drept avataruri. Nu intelege care e oftica mea lingvistica, el a crescut din leagan cu amindoua limbile fiindca are un parinte catalan si unul spaniol. Incerc sa aflu daca profesorii sint reci cu noi pentru ca vorbim castellana. „Nu cred, nu stiu, mie mi-e tot una”.

O adaptare usoara

Vi se pare cumva cunoscuta replica „pot sa vorbesc in castellana, dar nu vreau”? Daca da, se poate sa nu va surpinda daca o sa o auziti si la cursul „Adapatació del pensament, la literatura i l’art al lleguatge audiovisual”.

Spre deosebire de ceilalti profesori, Helena Alonso Capdevila pronunta cuvintele clar si academic, asa cum studentii straini le invata la cursurile de nivel basic. Glasul ei are ondulatii molcome si gesturile sint de invaluire, de cuprindere. Daca nu ai inteles ceva, repeta, si mai rar si mai clar. La intrebarea „Pot sa vorbesc in spaniola?” iti raspunde cu „Bineinteles!” in catalana. Caldura invaluie tot, ca o moleseala. Colega mea a adormit o data la ora ei. Vorbea prea curat catalana.

Evolutia publicului si a audientei

De ce toate studiile de audienta sunt pe Catalunya si nu pe Spania? Poate v-ati lamuri daca ati intelege discutiile dintre profesor si studenti de la „Evolució de l’estudi del públic”.

Silvia Ponce are o aparitie de adolescenta rebela noncoformista: parul tuns cis si nepieptanat, pantaloni largi, pe care ii tiriie pe jos. In programa de curs are trecut cu bold: „Limba de predare: catalana”. La ora, cind nu citeste de pe foi statistici si date, vorbeste cu studentii catalani despre „emisiuni de la ei”, intr-o limba careia nu ii mai prind decit inflexiunile cu „s”(la universitatile catalane, la ore se vorbeste cum se vorbeste pe strada, ne-au lamurit diversi profesori). Toate studiile sint pe Catalunya. Nici un studiu pe Spania. Privirile noastre pierdute si rugamintile de tipul „mai rar”, au finalitatea lui „ok”.  Despre tema pe data viitoare o intreb in particular in spaniola, la sfirsitul orei. Raspunsul catalan vine de forma lui „cum vrei”. N-am intrebat-o insa daca poate fi redactata in spaniola.

Ultima pauza, fara tigara

Eva a studiat jurnalismul la Universitatea din Barcelona si acolo majoritatea profesorilor vorbeau in castellana. Acum lucreaza in domeniul economic si intelege ce se intimpla cu precadere aici. „E o chestiune politica, Catalunya vrea sa se desprinda de Spania pentru ca nu-i convine economic sa dea mai mult decit primeste. Nu e vorba de oameni, lor le e indiferent in care dintre limbi vorbesc. Lleida, fiind un oras mai mic, s-a impus uzul institutional al catalanei, practic profesorii „nu au voie” sa vorbeasca spaniola”. Incerc sa-i spun ca spatiul universitar ar trebui sa fie apolitic si neafectat de astfel de dispute interne. Eva doar ridica din umeri.

Consideratii finale de productie si realizare

„Inchide planul, focus pe carte, pe carte! Ce faci? Tine camera fixa, acum plan intreg, plan intreg pe prezentatoare, heeeeei!” se aude in casti in timp, ce trebuie sa manevrezi un mastodont de camera video de la Televisió de Lleida. Vi se pare greu de realizat o filmare conform instructiunilor acestora? In catalana ar trebui sa fie exercitiul curent al studentilor inmatriculati la „Producció i realització audiovisual”.

Un curs cu predare in spaniola? Nu, nu, domnul Pep Oriol ne anunta la fiecare ora ca e ceva temporar si ne atentioneaza ca oricum stim mai bine catalana decit spaniola pentru ca seamana mai mult cu romana. E minion, are chelie si restul de par prins intr-o codita „sic”, mica, rasucita la spate, dar priveste mereu de sus. Ma urmareste cu atentie la fiecare ora si isi cere scuze cind incepe sa vorbeasca prea mult in catalana. Crede ca am unghiile prea lungi pentru a ma putea descurca in meseria asta, dar se mira ca am dibuit sa montez camerele mobile dupa  instructiunile primite. De fapt, colegii m-au ajutat si ei. Nu cu vorbe, pentru ca in prezenta profilor ei nu vorbesc niciodata in spaniola.

Cultura pe degeaba

Politetea si bunavointa catalana nu costa nimic. Odata ajunsi pe teritoriul universitar catalan studentii Erasmus primesc stickere fel de fel care ii incurajeaza sa „foloseasca limba”, primesc mincare si invata ca „piinea cu rosii” tipica se poate traduce in termeni de „catalana inseamna traire”, „doar in catalana poti spune te iubesc”, „catalana, limba europeana”, „catalana, limba mea”. Joan Carles, cel care se ocupa cu „tratamentul” studentilor straini le explica acestora ca pe strada oamenii ii vor trata „altfel” daca vorbesc in catalana, spaniola fiind oficiala doar pe hirtie. Totusi, „pe strada”, de cite ori am incercat sa vorbesc in catalana mi s-a raspuns in spaniola. Joan Carles n-a vrut sa ma lamureasca de ce.

La Universitat de Lleida cursurile de catalana  pentru studentii straini sint absolut gratuite, spre deosebire de cele de spaniola pentru care trebuie sa platesti 50 de euro. Tot gratuite sint si excursiile de „Bun venit” la sediul Parlamentului Catalan si al Prefecturii Catalane. Toate astea pentru a corecta convingerea studentilor care cred ca au venit sa studieze in Spania. De fapt au ajuns in Provincia Autonoma Catalunya.

Laura PAULET