O radiografie a identității lumii

În Sala Pașilor Pierduți, Asia, America de Sud și Europa arată ca și cum s-ar fi întîlnit la taifas. Chipurile cu trăsături distincte și-au pus în boccea poveștile și le-au cărat tocmai din țara mamă, ca să le dea la schimb altora, într-o sesiune de troc cultural. Toate s-au făcut sub umbrela numerelor, în ecuații greoaie, care și-au aflat necunoscuta în decursul cîtorva zile, la Olimpiada Internațională de Matematică – SEEMOUS 2018. Mîinile tuturor s-au strîns la un loc, pixurile au alunecat pe foi albe și identitățile li s-au conturat într-un tablou al lumii unite atît în diferențe, cît și-n asemănări.

Vu Ba Sang este unul dintre ti­ne­rii care la terminarea liceului n-a stat prea mult pe gînduri, și-a făcut ba­ga­jul și și-a mutat întreaga viață în nor­dul Asiei. „Am știut pur și simplu că în Rusica vreau să locuiesc”, încearcă să-mi explice Sang, dar pen­­tru că limba i se împotmolește cînd încearcă să pronunțe cuvintele în en­gleză, îi aruncă o privire rugătoare pro­fesorului care se învoiește să ne fie translator. Sang a învățat limba ru­să înainte să aplice la facultate, a­șa că nu i-a fost deloc greu să se a­dap­teze atunci cînd a fost admis la U­niversitatea Federală de Nord-Est din Iakutsk.

Conform unui raport prezentat de către Ministerul Educaţiei din Viet­nam, aproximativ 125,000 de ti­neri au ales să studieze în străi­nă­ta­te în anul 2013, cu 15% mai mulți de­cît în anul anterior. Cei mai mulți din­tre aceștia s-au îndreptat către A­ustralia, America și Japonia, dar cel puțin 5.000 de studenți au ales să stu­dieze în Rusia, motivați de siste­mul educațional mai bine structurat și de posibilitățile multiple de angajare. În urma unui recensămînt realizat în Ru­sia la începutul anilor 2000, po­pu­lația vietnameză ocupă locul 72 în cla­­samentul minorităților din stat. Ci­fra studenților care au ales Ru­sia ca loc de studiu variază anual. În 2006, în jur de 4.000 de studenți din Vietnam studiau în universitățile ru­se și 160 dintre ei primeau burse de la guvern.

Sang e brunet, de înălțime me­die și singurul lucru care-l deosebește de ceilalți trei colegi ruși ai săi e perechea de o­chelari cu ramă neag­ră, groasă, ca­re-i atîrnă pe nas și pe c­a­re îi tot îm­pinge cu un deget ca să nu-i a­lu­ne­ce de tot. În liceu a studiat ma­te­ma­ti­că, așa că s-a decis să se înscrie la In­sti­tutul de Matematică – Informatică de la Universitatea din Iakutsk și nu l-a mai putut opri nici gîndul că va tre­bui să trăiască în unul dintre o­rașele cele mai ge­roa­se din lume. A­re 19 ani și e de aceeași vîrstă cu co­legii cu care face echipă la O­lim­pi­a­da Internațională de Ma­te­matică pen­­­­tru Studenți – SEEMOUS 2018, Dmi­trii, Sandal și Se­men, toți năs­cuți în Rusia. Doi dintre ei stu­di­a­ză matematică aprofun­dat, în timp ce cei­lalți doi fac mai mult in­for­ma­­ti­că. „Dar Sang e un adevărat mate­ma­ti­cian”, spu­ne Eugeny, profeso­rul în­soțitor, un tip scund, îmbrăcat în­tr-un costum albastru închis, pe care l-a asortat cu o cravată vișinie.

S-au adunat toți cinci în jurul u­nei mese rotunde și se străduiesc să rupă niște bucăți mari de carne, pe ca­re le tot ridică de pe farfuriile al­be, de unică folosință. Nu vorbesc prea mult între ei și cînd o fac sînt dis­cu­ții scurte și aproape șoptite, care se des­fășoară cu capetele în jos, dar ca­re se termină mereu cu rîsete.

Grecia, tărîm al deziluziei „studențești”

Echipa celor din Grecia e for­ma­tă în mare parte numai din băieți. În timp ce încearcă să-și dea seama ce con­țin rulourile pe care le au în far­furii, băieții vorbesc tare unul cu ce­lălalt, rîd și-și dau coate unul altuia cînd văd cîte ceva amuzant. Di­mi­tri­os Tsintsilidas și Georgios Ka­lo­n­tzis sînt studenți la Universitatea A­ris­to­tel din Salonic, una dintre cele pa­tru universități care au participat la o­lim­piadă.

Dimitrios e student în primul an la Facultatea de Inginerie Electrică și deși în liceu a studiat doar ma­te­ma­tică, s-a decis că în facultate e ab­so­lut necesar să o combine cu știința. Pen­tru că nu-i obișnuit să fie atît de frig, Dimitrios poartă o geacă pu­foa­să, de culoarea muștarului, de sub ca­re lasă la vedere gluga unui ha­no­rac verde deschis, ca iarba proas­pă­tă de primăvară. Dacă îl privești a­tent poți să ți-l imaginezi cîntînd ro­ck sau muzică grecească la chi­ta­ră, așa cum face în zilele căl­du­roa­se, acasă. Vine dintr-un mic sat de la pe­riferie, dar de cînd a început univer­sitatea, Salonic a devenit orașul său. Deși Grecia a trecut în ultimii ani prin­tr-o criză economică ce a dus la greve și proteste frecvente, cît și la mă­suri de austeritate drastice, Di­mi­trios spune că țara sa e încă „cea mai frumoasă, cu o vreme minunată și cu oameni extrem de prietenoși”, a­șa că nu s-ar da înapoi în a încuraja oamenii să treacă sau să stea pe la ei.

Colegul său, Georgios, nu vor­beș­te tot cu atît de mult curaj des­pre frumusețea grecească. Nu i-ar rec­o­manda vreunui student care se gîn­dește să studieze acolo chiar s-o fa­că pentru că nu înțelege exact ce-ar putea să-i ofere țara la final, luînd în considerare rata atît de crescută a oa­menilor care nu au încă un loc de muncă. Studiază tot Inginerie E­lec­trică și de matematică a început să se îndrăgostească abia cînd a dat la fa­cultate. Pasiunea asta se leagă de al­te cîteva două, pentru că Georgios în­vață să facă și programare și de a­proape un an ia lecții de kung-fu. În liceu a făcut box, dar pentru că sim­te că acolo i s-a cam dus vremea, s-a orientat repede spre un alt sport, pen­tru că nu se vede stînd degeaba. Georgios rîde mult și cu poftă, du­pă fiecare două cuvinte. Are niște o­chi mari, negri, care i se adîncesc sub sprîn­cenele groase în timp ce vor­beș­te. Geaca neagră îi este închisă pî­nă sus și chiar dacă zice că-i place în România, nu e greu să-ți dai sea­ma că îi lipsește puțin căldura de a­ca­să.

Programator în Turkmenistan

Sînt 23 de unități de în­vă­ță­mînt superior în Turkmenistan, dintre ca­re patru sînt universități in­ter­na­țio­nale, una dintre acestea fiind cu­nos­cută sub numele de Universitatea In­ternațională de Științe U­ma­nis­te. Cuzlo Cuzlangeldi este student în a­nul al II-lea în cadrul acestei u­ni­ver­sități, unde studiază Software De­ve­lopment.

Deși are abia 20 de ani, Cuzlo e atît de pasionat de programare în­cît își petrece toată ziua „în jurul calcu­­latoarelor”. Matematica a început s-o studieze opțional și pentru că s-a dovedit că se descurcă chiar bine a de­cis s-o facă la nivel mai avansat, a­lături de alți cîțiva colegi de-ai săi. Pen­tru că țara sa este bogată în re­sur­se naturale, fiind un important ex­portator de gaz, producînd circa 75 de miliarde metri cubi de gaz pe an, din care aproximativ 50 ajung la compania rusă Gazprom, cele mai mul­te locuri de muncă se găsesc în acest domeniu. Cuzlo nu s-a gîndit nicio clipă să facă altceva decît pro­gramare, așa că nici nu și-a pus pro­ble­ma unei alte facultăți. E înalt și ti­mid, iar dacă se află în jurul co­le­gi­lor săi pare să fie un părinte protec­­tor care nu și-a putut lăsa o­dras­le­le să plece singure atît de departe de ca­să.

Momentul de după des­chi­de­rea oficială a olimpiadei a fost primul pe care studenţi din 21 de universităţi a­le lumii l-au avut ca să se pri­veas­că mai atent. Cei mai mulți n-au mai fost niciodată în România și sînt în­cîntați să afle ce-i cu Palatul din cen­trul orașului, ce avem frumos de o­ferit și care sînt cafenelele cu mu­zi­că bună din zonă. Indiferent de re­zul­tatele olimpiadei de anul acesta, studenții știu că au cîștigat deja – s-au deslușit măcar puţin unul pe altul.