Oamenii mării și-au făcut culcuș pe plajă

Cînd cobori din micul autobuz care te duce din Mangalia în Vama Veche, mergi instinctiv către plajă, parcurgînd cel mai scurt traseu. În spatele tău, un șir de persoane îmbrăcate în șalvari cît mai colorați, pășesc pe aceleași urme, ghidați parcă de nostalgia care-i aduce an de ani aici. Se înghiontesc, rîd și fac tot felul de glume în timp ce țopăie unul în fața celuilalt. Deși e deja trecut de ora 17.00, abia acum se strîng grupuri de oameni pe plaja care devine din ce în ce mai puțin încăpătoare. „Vreau să-mi cumpăr o bere și să-mi aprind o țigară pe care s-o fumez uitîndu-mă la valuri”, îi spune un băiat înalt tipei de lîngă el în timp ce se descotorosește de tricou și-l leagă în jurul taliei.

După-amiezile sînt leneșe, iar orele trec greoi pe lîngă tine. Atunci sînt momentele în care îți încarci bateriile pentru seară, pentru dansul neîncetat menit să alunge frigul ce ți se strecoară pe nesimțite în oase. E cald, iar cei adunați pe plajă par a fi deja lipiți de nisipul pe care în următoarele zile îl vor găsi, probabil, prin toate buzunarele hainelor purtate în Vamă. De la fiecare grup mai mare se disting diferite melodii, iar din cînd în cînd se mai ridică o persoană care încearcă să-i tragă și pe ceilalți la dans. „Nu-i acum momentul. Hai mai bine să jucăm ceva, ceva care presupune să și bem. Așa ne facem încălzirea”, îi propune o adolescentă brunetă, cu părul lăsat să-i curgă peste umeri, prietenei care tot trage de ea încercînd să o ridice de la sol. Ești înconjurat, din toate părțile, de o senzație de moleșeală care pare să te trimită la somn, iar dacă nu ai cazare, plaja poate deveni ușor cel mai bun pat.

De 1 mai, dacă ai venit în Vama Veche doar pentru o noapte, e de preferat să nu dormi, să nu pierzi nimic din distracție. Dacă ai venit cu gașca, nu e cale de întoarcere, nu te va lăsa oricum niciunul dintre ei să te odihnești sau să-ți tragi sufletul. Atunci cînd se-nserează, muzica ia locul sunetului produs de valurile care se lovesc de mal, iar oamenii încep să-și facă apariția în cluburile răspîndite de-a lungul plajei. „Vodcă, rom sau gin? Spuneți ce vreți și noi vă dăm. Am venit cu prea multă băutură și dacă tot plecăm mîine, am vrea s-o terminăm”, strigă trei tipi care au în jurul lor sticle de alcool și de suc. Se clatină, iar atunci cînd unul e aproape să cadă, celălat îl sprijină stîngaci și-i mai dă o înghițitură de alcool. Muzica te înghite încetul cu încetul și chiar dacă n-ai venit cu chef de dans, picioarele ți-o iau parcă pe dinainte atunci cînd se-aud versurile celor de la Vița de Vie care te-ndeamnă să „bagi sunetul mai tare”.

Mai spre dimineață, după ce mai tragi pe tine două straturi de haine asigurîndu-te că briza mării nu mai are pe unde pătrunde, te-ntorci agale spre plajă. „La Turcu” e deja coada prea lungă ca să mai aștepți o shaorma, iar la orice stand de clătite ar trebui să aștepți pînă la răsărit pentru a pune mîna pe unul dintre preparatele scoase la vînzare. Te resemnezi și te-ntorci la porția de hamsii sau la porumbul fiert și iei iarăși drumul către plaja pe care acum sînt împînzite focuri de tabără în jurul cărora s-au strîns persoane așa diverse încît nu-ți poți da seama cum comunică. „Domnișoară, ți-am zis doar că ești frumoasă, nu vreau să mă culc cu tine, te întrebasem doar din curiozitate dacă ai prieten”, îi spune un arab unei tipe roșcate care se uită atît de urît la el încît pare că-l străpunge cu privirea.

Răsăritul soarelui scoate la iveală toată oboseala adunată pe parcursul nopții, iar pe nisipul rece stau întinse fel și fel de persoane care ațipesc pe rînd. Drumul pînă la camera de hotel e prea lung, iar căldura dimineții îmblînzește domol oboseala încît te face parcă să spui: „încă cinci minute și plecăm”, chiar dacă știi că nu te vei ridica prea curînd.