Oamenii pentru care Săptămîna Patimilor durează o viață

În preajma marilor sărbători ne învăluie gîndul că am putea face mai mult bine, c-am putea să ne facem drum spre liniște din rugăciuni. Pentru oamenii pe care-i doare, însă, fără scăpare, și sufletul și trupul, alinarea se schimonosește, uneori, pînă capătă chipul sfîrșitului. Unii sînt răniți de boli, unii au rănit, la rîndul lor, pe cineva, alții au lăsat în urmă o durere fiindcă sînt de neînlocuit sau au luat în grijă necazurile atîtor oameni încît au devenit una cu ele. În toate lumile acestea durerile sînt trecute printr-o sită deasă și ajung prea rar să se lovească de ochii celor din jur. Uneori le vedem, le auzim, însă ne e teamă să nu spargem sufletele de sticlă pe care le-au cuprins și le povestim în șoaptă. Alteori ochii celor care pătimesc întruna urlă atît de tare încît își spun singuri poveștile.

• Liza CÎRJĂ – Îmbrățișarea care arde
• Oana OLARIU – Ion și Ana
• Ana-Maria BUCUR – Tatuaj pe-un braț fără părinte
• Cătălin HOPULELE – Tranșeele înfundate din războiul împotriva avortului