Politicienii „se bat măr” în Copăceni

Unii sceptici spun că noi, ba­sa­rabenii, nu sîntem tot români, că sîn­tem diferiți de vecinii din țara apropiată. Dar e de ajuns să mergi prin satele Moldovei de la noi și în cele de peste Prut, ca să vezi că de fapt sîntem din același aluat. Ace­lași aer se respiră și aici și în județul Iași. Același miros de fum de la frun­zele umede aprinse pe vreme de ploa­ie, aceleași drujbe se aud tă­ind lemne, pentru că vine iarna și sobele trebuie încălzite iar oamenii sînt la fel de necăjiți și triști. Dacă în­cepi discuția despre alegeri, unii se înveselesc, alții devin și mai mîh­niți. „Concerte, gazete, marșuri. Toa­te sînt vechi, mai bine s-ar apuca să facă ceea ce promit, dar nu să ne aprovizioneze cu hîrtie de aprins focul, care costă și asta bani”, îmi spune sufocat tînărul pro­fesor de la gimnaziul din sat. „Co­păceni, number 1” este mesajul de­senat pe pe­retele stației din centrul co­mu­nei, iar peste el au răsărit afișe elec­torale de toate culorile.

Față de satele din România, la noi euforia electorală este mai ma­re. Însă nici un partid politic nu se bucură de încrederea majorității po­pulației, pentru că „au tot promis că vor face și drumuri și ne vor oferi locuri de muncă bine plătite, dar tot nu avem mare brînză. Copiii con­ti­nuă să trudească pe pământuri stră­ine, toate fabricile sînt vîndute ”, îmi răspunde supărată tanti Nata­șa, o localnică trecută de 50 de ani. Bătrînii de aici au convingerile lor înrădăcinate și sînt reticenți la no­u­tățile din politică. „Ăștia numai se sfădesc și fură, dar nouă nimic nu ne dau, iaca pe vremea comu­niș­ti­lor eram toți săraci și toți aveau de lu­cru, dar nu murea nimenea de foa­me, acum tot cu ei o să votăm”, re­plică badea Gheorghe aflat cu prietenii lui la o partidă de domino.

Dacă peste tot în Republica Mol­dova, partidele fac campanie la fel cum se face la noi în sat, atunci e de crucit la cîți bani bagă în publicitate. Toți localnicii știu de „martorii lui Lupu”, cei care um­blă cu autocarul sau cu micro­bu­ze­le ca să vorbească cu oamenii și să-i convingă cu cîte 110 lei mol­do­venești dați bătrînilor sau do­nați prin școli. Se mai dau și produse alimentare, spunîndu-se că doar Partidul Democrat din Mol­do­va (PDM) va „aduce bunăstare și va asigura un vector UE”. Peste drum de Casa de Cultură, la șosea stau trei bărbați cu buteliile de gaz și-l așteaptă pe Vasile să le ia la ben­zinărie ca să le încarce. „Eu îmi iau două deodată să-mi ajungă măcar pînă ieșim din iarna grea, s-o scum­pit deja de trei ori, vara era 9,50 lei, iar acum deja îi 10,60 litru”, îmi zi­ce moș Grigore. „Dacă vin ăștia cu Eu­ropa, rușii se mînie pe noi și o să ne ia gazul cu totul”, îl com­ple­tea­ză badea Mișa, care știe politica bi­ne pentru că citește mereu „Com­so­molskaea Pravda” și are și an­te­nă care prinde multe canale. Zice că a înțeles acolo că rușii s-o cam su­pă­rat pe noi. „Mă tem c-om păți și noi ca ucrainenii, dar nouă război la anii ăștia nu ne trebuie. Cine să lupte?”, spune bătrînul.

Afișe rupte, ciopîrțite

Majoritatea magazinelor din sat au cîte un afiș sau calendar cu Partidul Liberal Democrat din Mol­dova (PLDM), chiar și vizavi de școa­lă sînt lipite cîteva afișe cu „έna­inte spre un viitor EUROPEAN”. „Nu e de mirare”, spun sătenii pen­tru că „verde e și primarul”, iar pe garajul în construcție al medicului de familie din sat, cu o casă de toată frumusețea, stă agățat tot un afiș verde de doi metri pe care scrie „Și noi votăm PLDM”. Pe toți stîlpii din sat găsești afișe sau ab­ți­bil­duri electorale. Cele mai frec­ven­te sînt ale PDM-ului, PLDM-ului, PSRM-ului (Partidul socialiștilor) , PFP-ului (Partidul Forța Popo­ru­lui) și „Mărul” (Partidul Popular din Republica Moldova). Lupta cea mai crîncenă se dă între PFP și PDM. Primii au afișe și pe drumul de la fermă, ceilalți mai ales pe cei de la șoseaua centrală, iar cei care au rea­lizat distribuția se pare că, ori aveau catalige, ori aveau macaraua cu ei și la fiecare pilon urcau sus, pentru că afișele sînt la peste doi metri de pămînt.
Prin asta cei din PDM s-au asigurat că afișele lor nu vor fi rupte de concurenți sau au vrut să suge­reze statutul președintelui parti­du­lui, Marian Lupu, care are el în­suși, doi metri înălțime.

Tortul din care fiecare partid vrea să muște cea mai mare bucată este avizierul de la primărie. Toate afișele sînt ciopîrțite, parcă ciupite de cioroii înfometați din parc, dar sîmbătă cel mai întreg era cel cu sloganul „BATE-I MĂR” al parti­du­lui PPRM. În pofida propagandei active, majoritatea populației este încă nehotărîtă, „acum nu știu în cine să mai credem. Să mergem cu pro-europenii sau cu cei care sus­țin Uniunea Vamală. Cui să le mai dăm o șansă?”, ridică din umeri sătenii plictisiți de sporovăiala alegerilor.