Proba de provincialism, faza pe Bucuresti

Culoarul unic a fost cosmarul inchipuit de televiziuni pentru summitul ce-a trecut. Mintile luminate de reflectoare s-au bazat pe asta, pare-mi-se, in baza unui rationament simplu: romanii urasc autoritatea care i-a umilit atita vreme, mai ales cind Guvernul, Politia, Presedintia si Ministerul de Externe le pun jaloane pe strazi. In prima zi cu restrictii, reporteri infrigurati erau pregatiti sa intimpine haosul cu titluri potrivite pe banda. Oricite unghiuri de filmare au incercat insa, haosul s-a lasat asteptat mai ceva ca avionul lui Vladimir Putin. Cu deosebirea ca marea dezordine nu s-a instalat pina acum decit in unele capete. Oameni suciti si insensibili la mesaje, bucurestenii si-au parcat masina dupa bloc, au luat metroul sau au zis “mersi” pentru mini-concediul primit si au plecat la neamuri, prin tara.

Apoi, cifrele: dragostea oamenilor pentru cifre a umplut timpi morti si a facut din Bush un gigant. “Am aflat pentru dumneavoastra” citi metri are sala de conferinte din Air Force One, si – pe imagini cu nava prezidentiala in timpul vreunui atac aerian – cite filme s-au facut despre “aceasta fortareata inaripata”. A lipsit doar o informatie clara, turnata sec dupa virgula, despre numarul purtat la pantofi de presedintele american. O prezentatoare, infierbintata de faptul ca delegatia americana se apropia de fintina Miorita, a ajuns sa-l intrebe pe comentatorul Emil Hurezeanu daca stie ceva despre masinile din suita: le ia Bush peste tot cu el sau sint diferite de la o tara la alta? Alta prezentatoare, alta dilema: oare cu ce va fi imbracata Prima Doamna atunci cind va cobori scarile avionului?

Cam la asta se reduce politica internationala “pe sticla”. Provincialismul este o carapace greu de spart, tine omul mic, mut de uimire si servil – a se citi ospitalier. Provincialul se simte in vreme de summit ca la vreo serbare scolara: stie sigur ca multi ochi privesc spre coltul sau, il judeca si miine vor ride cu totii de el pe rupte daca indrazneste un dans. Prin ochii sai, micile scapari de protocol devin gafe diplomatice. Un maidanez in zona prin care vor trece autoritatile – tragedie nationala. Citiva tineri care s-au adunat sa protesteze in legea lor impotriva NATO – derbedei care vor sa ne faca de ris. O vorba buna despre organizarea summitului sau despre orasul gazda – motiv de mindrie, asumata insa cumpatat. In rest, sa-si vada ei de scutul lor anti-racheta, de Georgia, Macedonia si Afganistanul lor, ca ne vedem si noi de culoarul nostru strimt, poate unic.

Vlad ODOBESCU