Străduțele pietruite ale proiectului Erasmus+ aduc România mai aproape de orice punct din Europa

Am participat acum o lună la un proiect Erasmus+ care s-a desfășurat în Plunge, un orășel micuț și curat din Lituania. Printre participanții la «Youth exchange project „W.A.Y.”» se numărau cîte opt tineri din Lituania, Slovacia și România. Cu această ocazie noi, românii, am reușit să vizităm două capitale ale Țărilor Baltice, Riga și Vilnius, să pășim în catedralele catolice, să facem cunoștință cu tradițiile celor două țări, cu bucătăria, limba și istoria altor națiuni.

Drumul din Iași pînă în Pla­te­lia, un sătuc de lîngă Plunge în care am fost cazați pe perioada proiectului, a fost obositor și lung. Șase ore cu tre­nul pînă la București, trei ore cu avionul pînă la Riga și cinci ore pî­nă în Plunge, unde ne aștepta mașina spre Platelia. Avionul nostru decolat în zori și cum mai aveam mult timp de așteptat în gară, am pornit într-o excursie spontană prin Bu­cu­rești cu bagajul în spate. Răsăritul s-a făcut simțit imediat, iar cînd am ajuns în Letonia, am constatat că iar­na venise de mult în Riga. Acolo am avut cîteva ore bune la dispoziție să vizităm capitala baltică cu drumuri pavate și plină de turiști. Roțile de la bagajele noastre nu mai rezistau să fie purtate din autogară în centru și din centru la autogară, iar mîinile ne-au înghețat bine de tot chiar dacă dimineața era însorită. Soa­rele însă doar își arăta dinții as­cu­țiți cu care mușca din noi.

Căsuțele din Letonia sînt ca-n povești: mici și colorate pe toate păr­țile. Alături, peste tot vezi lăcașuri arhitecturale impresionantele care ne-au desenat drumul pînă în Pia­ța Centrală a capitalei, piață consi­de­ra­tă drept cea mai mare din Euro­pa. În centru se află primăria, o clădire cu trei etaje care cuprinde și un turn în care se găsește Ceasul orașului, ce datează din 1334, și statuia lui Roland, fiul lui Carol I, ridicată de Wilhelm Neumann. Cu toate că gerul ne-a cicălit, am reușit să vizităm o parte bună din oraș și apoi am ajuns în Centrul Vechi. Acolo ne-a fascinat Casa Capetelor Negre, un simbol al orașului, care a rezistat în fața bombardamen­te­lor trupelor germane și a celor sovie­ti­ce și care acum bucură ochii localnicilor și ai turiștilor. Nu departe de Casa Capetelor Negre a fost ri­di­cată catedrala, o clădire impre­sio­nantă din cărămidă al cărui turn spărgea norii albi și atingea cerul. Ferestrele turnului și ale cons­truc­ției sînt împînzite de vitralii colo­ra­te, iar intrarea este dominată de o ușă în formă de arcadă.

În Platelia, am fost cazați într-o cabană pe malul unui lac imens. Nici pînă în ultima zi nu am putut număra toate insulele scăldate de apa lacului. Încă din prima seară îmi știam vecinii: eu stăteam în ace­eași cameră cu o fată din Slo­va­cia, Daska. Pe uși erau inscrip­țio­na­te și alte nume pe care, citindu-le, le-am asociat cu diferite cuvinte, Laimonas cu o lămîie, Vilius cu ca­pitala Lituaniei, Domantas cu de­ter­gentul Domestos și în cele din ur­mă Egle, un nume frumos, care în traducere înseamnă brad de Cră­ciun. De la ei, de la lituanieni, am învățat că „labas” înseamnă salut, iar „ačiū” – mulțumesc. Slovacele, în schimb, repetau cuvîntul „krásny” ce înseamnă frumoasă, de fiecare dată cînd se uitau în oglindă.

Românca cu patru soți

De-a lungul celor zece zile cît a durat proiectul am avut parte de jo­­curi de încălzire dimineața, jo­curi de încredere, mîncare tra­di­țio­nală lituaniană, desert din Slo­va­cia, seri de cultură românească, slo­vacă și lituaniană, în care am în­vă­țat mișcări de dans, am gustat din bucătăria și băutura tradițională și ne-am lins pe degete de ciocolată și tort. Acolo ne-am întîlnit cu oa­meni de afaceri, de la tineri care abia și-au început o afacere și al­ții care se ocupă de afaceri de mai bi­ne de 20 de ani. Am scris un „business plan” pe cele mai diverse te­me, de la deschiderea unei ca­fe­ne­le-cinema, florării, firmă de or­ga­nizare a evenimentelor, pînă la i­novații în industria modei – haine ce te încălzesc iarna și care se ali­men­tează de la energia solară sau mingi de fotbal, baschet sau volei care emană căldură.

De-a lungul celor zece zile cît a durat proiectul am avut parte de jo­­curi de încălzire dimineața, jo­curi de încredere, mîncare tra­di­țio­nală lituaniană, desert din Slo­va­cia, seri de cultură românească, slo­vacă și lituaniană, în care am în­vă­țat mișcări de dans, am gustat din bucătăria și băutura tradițională și ne-am lins pe degete de ciocolată și tort.

Cînd ne-a venit rîndul să pre­zen­tăm cultura și tradițiile din Ro­mâ­nia, am constatat că am „degustat” încă din prima zi toată mînca­rea de acasă, iar sticla de vin am spart-o pe drum. Atunci am făcut cu­noștință cu bucătăria, am cum­pă­rat niște făină de porumb pentru o mămăliguță, niște ceapă și us­turoi pentru mujdei, am găsit niște ouă, am căutat prin geantă o za­cus­că și am „împrumutat” niște pîi­ne. Iar dacă mîncarea e sărăcăcioasă și băutura nu există, am organizat jo­curi, întrebări despre România, le-am arătat niște filmulețe care spuneau că o româncă poate avea patru soți și că pe copacii din țara noastră cresc pești. La final, le-am prezentat ma­gia adevărată în interpretarea unui tînăr care a dus de nas publicul și în alte seri cu diferite trucuri.

Printre cele mai frumoase lo­curi pe care le-am văzut în Lituania a fost capitala Vilnius. Arhitectura sa străveche reprezintă o îmbinare sa­vuroasă de stiluri cu influență scan­dinavă, rusă și germană, iar ames­te­cul dat se încadrează bine pe stră­duțele înguste, pietruite, ale Ve­chiu­lui Cartier. În centrul vechi al orașului se ridică Catedrala Vil­nius, care seamănă mai mult cu un templu grecesc, decît cu o biserică or­to­doxă, are sculpturi bine șlefuite ce înfățișează oameni și sfinți, iar alături clopotnița. În piața catedra­lei se afla o dală inscripționată cu cuvîntul „stebuklas”, despre care noii noști prieteni ne-au explicat că în traducere înseamnă „miracol”. Legenda spune că, daca îți pui o do­rință și te învîrți de trei ori pe dală, acea dorință se va împlini, iar noi ne-am încercat noro­cul fără ezitare.

***

Luna trecută, cu Erasmus +, am vizitat două capitale europene, Ri­ga și Vilnius, am putut arunca o un­diță imaginară în oglinda lacului din Platelia, am stat împreună cu alți studenți lîngă cuptorul cu lem­ne și am gustat bucate tradiționale din diferite țări în care ingredientele principale erau cartofii și car­nea de porc. Acum, de Crăciun, voi găti ceva special cu gîndul la prie­te­nii noi agățați în proiect și voi zbu­ra, iar pînă la Riga, măcar cu gîndul, acum după ce am reușit să îi învăț cîteva străduțe.