Unirea-n horă de la Paris la Chișinău
Povești fără timbru, Subiectele săptămînii 27 martie 2018 Niciun comentariu la Unirea-n horă de la Paris la Chișinău 43„Cred că a costat o avere”, spune tînărul, pipăind haina albă, tradițională, cu motive florale, a vecinului său de autocar. „Dar o să faci hipotermie dacă umbli așa prin piață”. „Țin sumanul pe umeri”, vine și răspunsul. E 6 dimineața și doar ce am plecat din Iași spre Marșul Centenar din Chișinău, manifestare organizată de Acțiunea 2012, Basarabia e România și alte zeci de asociații unioniste de ambele maluri ale Prutului și din restul lumii, sărbătorind 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.
Coborîm din autocar în fața Operei din Chișinău, din compartimentul pentru bagaje apar și steagurile mari și împreună mărșăluim spre Piața Marii Adunări Naționale. „Bucovină, plai cu flori, unde sînt ai tăi feciori?”, se aude de pe scena din fața Guvernului, și în versuri de Straja se umple piața din toate direcțiile, în șiroaie de oameni, aproape fiecare cu cîte un tricolor în mînă. Voluntari împart stegulețe cu „100”, pe care cei mai mulți din piață deja le poartă-n piept, și lumea se strînge să facă fotografii cu grupul care a venit tocmai din Covasna. „Trăiască, trăiască, Moldova, Ardealul și Țara Românească”, strigă acum cineva de pe scenă, și imediat îi îndeamnă pe participanții la marș să se prindă în horă cîte doi. Hora spontană din piață se lărgește de la o mînă de oameni pînă ajunge să acopere întreaga lățime a Bulevardului Ștefan cel Mare. Multe dintre steagurile din piață au inscripționată localitatea din care vin participanții care le poartă sus.
Satul o să facă ce nu face statul
Sînt aici și multe dintre localitățile moldovenești care au votat unirea cu România, și în scurt timp primarii și o parte dintre consilierii acestor sate și comune urcă pentru a transmite gîndurile celor pe care-i reprezintă. Flutură în Piață steagul Puhoiului din raionul Ialoveni, Goteștiului din Cantemir, Băcioiului din Chișinău și multe altele, alături de stemele partidelor moldovenești, steaguri cu domnitori români, steaguri cu „Dacii Liberi” și un Sf. Gheorghe în lupta cu balaurul pe o pînză albă.
Între cîntecele patriotice și horele încinse de unioniști circulă și scandările acestora. „Sîntem dacii din Carpați, jos hotarul dintre frați!”, „Bat clopotele reîntregirii și sufletul nostru arde, clopotari!”, „Să înlăturăm sîrma ghimpată de pe Prut și de pe conștiința noastră!”. Urcă pe scenă Anaton Ursu, președintele Asociației „Tinerii Moldovei”, și ne spune că cele 140 de localități care au votat declarații simbolice de unire cu România reprezintă 20% din primăriile Republicii Moldova. „20% ne-am unit deja!”. După el, Vlad Bilețchi, președinte Unirea – ODIP, le amintește unioniștilor că „un diamant căzut în glod tot diamant rămîne și o bucată de glod ridicată în ceruri tot glod rămîne; noi sîntem diamantul națiunii românești”.
Unul cîte unul, liderii asociațiilor unioniste și reprezentanții administrațiilor satelor moldovenești aduc vorbe de încurajare celor din piață, fără să uite a menționa că „propaganda și manipularea sovietică încă mai persistă în Republica Moldova”. „Și dacă statul nu vrea să facă Unirea, atunci satul o să facă Unirea”, concluzionează unul dintre lideri.
În spatele Arcului de Triumf copii și părinți se joacă cocoțați pe nămeții de zăpadă, fluturînd stegulețe tricolor și alergînd în jurul unui Om-de-zăpadă-al-Unirii, în care stau înfipte două drapele și o panglică în trei culori. În ritm de „Hai să dăm mînă cu mînă, cei cu inima română” se termină partea oficială a manifestării, însă piața rămîne plină de oameni care încă n-au jucat toate horele de jucat pe ziua de azi. Grupuri și grupulețe de oameni veniți de prin toate colțurile lumii, reprezentînd diaspora românească din Paris, Milano, Veneția, Roma, Parma, Londra, Irlanda și Statele Unite rămîn în piață să danseze și să povestească, să se îmrățișeze și să rememoreze. „Eu sînt din Cernăuți, sîntem trei stabiliți în Paris și alții prin toată lumea în organizații de români și venim aici la toate evenimentele”, îmi spune Sergei, ținînd de un colț un steag cu „PARIS” inscripționat cu negru peste albastru-galben-roșu.
Ultima horă
În partea dinspre Gemeni, grupuri de cîte zece oameni țin cîte un drapel mare desfășurat deasupra străzii, urmărind nemișcați desfășurarea manifestărilor.
În mijlocul unei hore mari apare și un bărbat în cojoc, cu cușmă și cîntînd la fluier, și steagurile rotesc în jurul lui. La final, o femeie rupe cercul și vine să-l îmbrățișeze. Peste tot în piață oameni care abia se cunosc se îmbrățișează și își urează una-alta, într-o beatitudine care plutește între Guvern și Parcul Catedralei. „Te salut, fratele meu de peste Prut!”
***
Lunga așteptare din vamă e umplută de cîntecele cîtorva studente în Autocarul Unirii, așteptîndu-ne buletinele, pașapoartele și să fim controlați în bagaje pe „Treceți batalioane române Carpații”, „În umbra marelui urs”, „Hai țurai și țurai” și „Noi sîntem români”.
Adaugă un comentariu