Vatra satului, la secția de votare

„De mîine mai vezi pe aici vreo mașină? Nu! Niciodată n-a fost așa multă agitație în sat”, zice un bărbat la vreo 50 de ani, cu o oarecare abținere. E ținut de braț de soția lui și se îndreaptă spre secția de votare din satul Crăiești, județul Galați. „Astăzi sîntem importanți, de mîine nici nu se mai uită la noi”, adaugă în timp ce se apropie de grădinița satului, acolo unde va găsi o ștampilă și trei buletine de vot. În întîmpinarea lui iese unul dintre candidații la Primăria din comuna Vîrlezi, care le zîmbește prietenos, le spune „Bună ziua!” și bărbatului îi strînge cu putere mîna. „Ne facem și noi datoria – măcar noi”, o spune ironic bărbatul în timp ce se pierde pe holul grădiniței. Mai în față, pe dreapta, într-o cameră pe care a cărei ușă scrie „Grupa mare”, intră toată lumea și-și alege candidatul favorit.

În fața secției stau cîțiva tineri pe două bănci, vorbesc despre vreme, istorie, iar despre politică nu se încumetă nimeni să vorbească, fiindcă „nu avem voie să vorbim aici despre asta”. „Băi, care se duce să o aducă și pe vecina mea? Are vreo 90 de ani și nu poate veni și nici urnă mobilă nu a cerut ieri. Hai, Vasile, te duci tu?”, spune unul dintre candidați. „Mă duc, da’ mai vine cineva cu mine că nu știu unde stă baba asta”, îi răspunde Vasile, în timp ce se ridică de pe bancă. Așteaptă un răspuns, își scoate cheia de la mașină din buzunar și plecă. În locul lui, pe bancă, vine un alt tînăr. Se uită la cei de acolo și întreabă: „băi, care vine cu mine să votez și io?” Își aruncă privirile de la unul la altul. „Eu am votat, băi Sergiu. Am scăpat”, îi răspunde Dănuț. Sergiu se ridică de pe bancă, își scoate buletinul și intră în secție de votare.

„Cum? Ai venit de la Iași să votezi?”, îmi spune mirată tanti Vasilica. Are în mînă un pachet și îmi spune că se duce la secție să îi ducă ceva de mîncare polițistului, că „săracu’ n-o mîncat nimica”. Trec pe lîngă terenul de sport, unde pare că s-au adunat copiii satului. Stau, se joacă și, din cînd în cînd, mai scapă mingea în curtea grădiniței, acolo unde „nu avem voie să intrăm că nu ne lasă nenea polițistu”. Bat mingea de dimineață pînă seară, neștiind că, de fapt, acolo unde nu sînt lăsați să intre, oamenii decid viitorul țării lor.

Dimineață, la 07.00, cînd s-a deschis secția de votare, nea Ion era pe drumurile satului. S-a dus la una din cîrciumi să bea o tărie, dar era închisă, așa mers mai departe, spre altă cîrciumă și a trecut și pe lîngă secția de votare, dar nici nu s-a uitat la ea. Cînd a ajuns la a doua cîrciumă a văzut că și aia era închisă. S-a întors supărat spre casă și a trecut din nou pe lîngă secție. De data asta a intrat. „Băi, ce dracu, cu votarea asta a voastră, nici nu au mai deschis ăștia barurile. Mă duc să pun și io o ștampilă la toți, că toți îs hoți și merită votați pentru asta”, spune țipînd nea Ion. El e primul care votează pentru viitorul satului Crăiești.

de Ionuț TEODERAȘCU