Veriga lipsă a folclorului românesc se bate la Agronomie

În fiecare seară, de la 20.00, în Aula Magna „Haralamb Vasiliu” a Universitații de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași (USAMV), studenții care fac parte din ansamblul de dansuri populare „Mugurelul”, alături de coregraful lor, Cătălin Hilițanu, se adună și repetă pentru festivaluri folclorice. Medic veterinar, acum pensionar, Cătălin chiuie alături de studenți, îi face să rîdă și îi mai ceartă din cînd în cînd, dar „nimeni nu se supără”. Ansamblul împlinește 49 de ani de cînd a fost întemeiat și de cînd reprezintă România la festivaluri prin diferite țări precum Italia sau Franța.

„Cînd eram eu student toți colegii mei veneau de la sat, inclusiv eu. Noi am prins tradiții, aveam niște repere folclorice, dar acum tinerii sînt privați de dreptul pe care l-am avut noi”, spune bărbatul cu ochii ațintiți spre studenții care intră și ies din Aula Magna „Haralamb Vasiliu”. Cătălin Hilițanu este coregraful ansamblului „Mugurelul” al USAMV din 1974, însă în 1983 a luat o pauză pînă în 2015 pentru că într-o deplasare în Grecia i-a „băgat mîna în gît” unui securist. „Pe lîngă membrii ansamblului mergeau și o grămadă de securiști cu noi în străinătate, ca să se asigure că ne întoarcem în țară”, spune Cătălin. Primarul din localitatea grecească unde au participat la festival le-a dat cîte 25 de dolari pentru fiecare membru din ansamblu, iar banii i-a luat șeful delegației. A doua zi grupul trebuia să meargă în alt oraș, iar coregraful i-a spus șefului de delegație să le dea banii copiilor, însă el s-a prefăcut că nu știe despre ce este vorba, iar Cătălin a sărit la bătaie. „I-am luat banii din buzunar și i-am dat copiilor”. La întoarcerea în Iași, cei de la Securitate l-au informat pe rectorul de la USAMV despre ce s-a întîmplat în Grecia și Cătălin a fost concediat, iar ca motiv i-au spus „că nu mai avem nevoie de seviciile tale”, cu toate că el lucra benevol la ansamblu. La doi ani după ce Cătălin Hilițanu a plecat ansamblul acesta s-a destrămat și s-a reînființat abia în anul 2013.

Cătălin Hilițanu este fost student al USAMV, medic veterinar, ieșit la pensie, iar în fiecare seară de la 20.00 îl găsești în Aula Magna a universității. Dacă te uiți la el cînd se află printre studenți nu îl recunoști pentru că dansează cot la cot cu ei, chiuie și rîde cu multă poftă; doar cămașa îl poate da de gol, el fiind singurul îmbrăcat elegant printre cei tineri. „În 1974, cînd am intrat la facultate, eram trompetist și am venit la orchestra ansamblului. Eu am fost în fanfara de la Liceul «Costache Negruzzi», care pe atunci avea fanfară”, povestește bărbatul cu un ton ridicat, pentru că, pe fundal, o trompetă se aude puternic în aulă. Ca să intre în ansamblul de dansuri nu s-a chinuit deloc; de fapt, nici măcar nu se aștepta. La o repetiție, unul din dansatori nu înțelegea cum trebuie făcut un pas, cu toate că coregraful îi arătase deja de cîteva ori și atunci Cătălin a pus trompeta jos și s-a dus să-i arate studentului cum trebuie să facă mișcarea. Cînd l-a văzut coregraful dansînd s-a mirat și a spus că „trompetiști găsim în Iași o grămadă – treci la dans!”. Tot în acea perioadă a fost ales și vicepreședinte al Asociației studențești a universității și s-a ocupat de toate activitățile ansamblului.

„Tu ești nebun, băi, pui de curcă? În America? Tu îți dai seama? Du-te, băi, și vezi-ți de treabă, n-am nevoie!”, a răspus Cătălin unei propuneri de a pleca în America. Rîde cînd își amintește cum un român l-a oprit în Egipt, într-un bazar, și i-a propus să plece cu un vapor a doua zi în America. Atunci era tot cu ansamblul de la USAMV la un festival, bărbatul i-a auzit vorbind românește și după ce au schimbat mai multe cuvinte i-a făcut propunerea. Cătălin a avut multe oportunități de a pleca în străinătate și de a rămîne acolo, însă nu a făcut-o niciodată. A lucrat cîțiva ani în Belgia, dar a refuzat să-și facă acte acolo și s-a întors în România după ce a strîns niște bani.

Dansul tradițional românesc – o reconstituire

Ansamblul „Mugurelul” împlinește 49 de ani de la înființare, iar acum, în turnee, din Iași pleacă peste 90 de persoane: pe lîngă membrii grupului sînt și cei din fanfara de la Cozmești, care îi acompaniază ori de cîte ori este nevoie, dar și foști membri ai grupului împreună cu copiii lor. Inițial se numea „Mugurel de cîntec românesc” însă s-a scurtat în timp, la fel ca și tradițiile românești, după cum spune Cătălin. „Primii care au făcut ca obiceiurile să dispară au fost comuniștii, ei au început mai indirect, prin industrializare, cînd tineretul din sat a venit la oraș și a început să muncească la fabrici”, crede Cătălin. Spune că folclorul a dispărut din tot Occidentul și că ce avem noi acum sînt reconstituiri și că nici coregrafii nu mai au de la cine să învețe dansurile tradiționale pentru că, în sate, nu mai găsești oameni care să îți arate tradițiile, iar în unele locuri nici măcar nu le mai cunosc. „Cei care îl știu nu mai pot dansa pentru că sînt bătrîni și șchiopi, iar tineretul nu îl știe pentru că avem o verigă lipsă care este plecată în Spania și Italia. E veriga care a făcut legătura între vechea generație și actuala”, spune bărbatul în timp ce mai trage cîte un ochi spre scena unde se adună studenții.

Dragostea pentru folclor o are din copilărie, de cînd își petrecea timpul cu bătrînii din sat și le punea diferite întrebări despre portul popular, tradiții și obiceiuri. Se amuză cînd spune că nici nunțile, nici înmormîntările nu mai sînt ce-au fost. Acum cîțiva ani nunta era o manifestare unde toți membrii satului participau, nu se mergea pentru mîncare, băutură sau dans ci erau atenți. „Voiau să vadă dacă se respectă obiceiurile, să nu se scape vreun moment sau să se treacă peste el superficial. Toată lumea participa în semn de respect. Acum nici la slujba de la biserică lumea nu mai este atentă, fiecare butonează un telefon sau se uită în oglindă să vadă cum îi stă părul”.

„Nu poți compara merele cu perele”

După ce în Aula Magna se adună vreo zece studenți, coregraful se uită la ei și spune zîmbind că un sfert din timpul repetițiilor stau de vorbă și le mai dă sfaturi. Nu sînt puțini cei care vin și îi spun ce probleme îi apasă, ba chiar și lucruri mai personale, precum „domnule doctor, m-am îndrăgostit”, iar coregraful le răspunde rîzînd „vrei să mă îndăgostesc eu? E normal, e vîrsta”. Cînd vorbește despre dragoste revine iar la dans și spune că „este o diferență între a dansa corect un dans și de a trăi un dans”. Consideră că persoana de pe scenă trebuie să transmită o emoție către cei care se află în sală și că nu contează dacă te încurci, contează cum te simți cînd dansezi.

Cei de la „Mugurelul” sînt chemați deseori la festivaluri în Franța, Italia sau Polonia ca să reprezinte România. Nu prea sînt concursuri pentru ansambluri pentru că „nu poți compara merele cu perele. Dacă ar fi să analizezi o orchestră după cum execută, ca să poți compara, trebuie să aibă un moment specific lor și unul comun”, explică coregraful. Spune că încearcă să îi facă să fie mai uniți, însă spre deosebire de alte generații acum nu sînt. Pentru el nu execuția dansului contează, ci vrea ca studenții să meargă seara la repetiții ca să-și petreacă timpul altfel. Pentru a intra în ansamblu nu trebuie să mergi la nicio selecție, ci doar să vrei și să dai cît poți, iar „care vrea să vină să învețe eu îi stau la dispoziție”.

Sursă FOTO