Votul sîngeriu se dă pe ochi frumoși

Afară e atît de frig încît simți cum gerul îți pișcă unghiile de la mîini din carne. Chiar și așa, nea Constantin, un moșuleț cu privirea ascunsă într-o pălărie prăfuită, nu pare afectat. „N-ai cu cine, toți îs hoți”, îmi spune dez­nă­dăj­duit acesta arătîndu-mi cu degetul cît mai are de mers pînă acasă la Bârnova. Bărbatul povestește că atunci cînd era tînăr, ieșea de fiecare dată la vot și își punea ștampila pe cei care arătau cel mai onest. Pe parcursul anilor, în timp ce cheltuie­lile s-au mărit, iar pensia s-a impotmolit, nea Cons­tantin și-a pierdut speranța, căci „oricum o să iasă cum comandă ăia de la București”.

Refuz politicos borșul de sfeclă roșie la care mă invită bătrînul ca să mă încălzesc și urc dea­lul, despicînd pădurea care protejează ca un străjer un sat pierdut de lume, despre care am scris într-un număr anterior al ziarului. Totuși nici măcar natura nu i-a ferit pe oamenii din „Poiana cu Cetate” de afișele roșii care îm­po­do­besc fiecare stîlp precum o armură. Rar mai ză­rești cîte un candidat în costum, și acela ciunțit, ca de exemplu un Iohannis fără brațe ori un cap de-al lui Udrea.

Ai zice că sătucul este pustiu, însă o doam­nă pierdută pe una dintre ulițe îmi șoptește că pen­tru mulți, e prea frig să iasă din case. Dar du­mi­ni­că, în ziua votului, bătrîna îmi spune cu în­dîr­jire că toți vor merge să-și decidă viitorul președinte. „Cu Ponta votăm”. „De ce ?” „Că-i tînăr și frumușăl ca dumneata maică”, îmi spu­ne fără ezitare bunica. N-a auzit nici de plagiatul prim-ministrului și nici de scandalurile în care acesta e implicat. Știe doar că Victor Ponta e sin­gurul care-i va mări pensia și că „îi ajută de fiecare dată pe necăjiți”. De exemplu, sora bă­trî­nei care locuiește în Iași a primit de la PSD 100 de lei ca să se urce într-un autocar al partidului și să meargă pînă la București, pe Arena Na­țio­na­lă ca să-i ureze candidatului „La mulți ani”.

La un colț al satului îl găsesc sprijinind un gard pe nea Marin, care trage cu patos dintr-o țigară. Îl întreb dacă iese la vot, după care se uită lung la mine și scuipă în iarbă. „Ptiuuuu, normal că ies!”, spune săteanul începînd să-mi descrie aproape toți candidații după cum și-i amintește, poreclindu-i „hoț”, „nenorocit”, „se­curist”, „femeia lui Băsescu” sau „prostul satului”. Cît despre numele pe care va pune ștampila, moșulețul nu vrea să-mi spună decît că a miro­sit ceva necurat. Cică primarul județului, care era la PNL, s-a dat acuma cu PSD-ul și că în­cear­că să convingă oamenii din satele alăturate să-l voteze pe Victor Ponta. Dintre toți preten­denții la președinție, bunicul a uitat-o pe Mo­ni­ca Macovei și încerc să-i explic că-i foarte popu­la­ră în rîndul tinerilor. Acesta se mai uită o data la mine confuz și scuipă din nou în iarba moale. „Lasă domle’ că data viitoare o să candidez și eu”.