Xena și prințesele războinice de la Casa Pisicească

Singurul adăpost de pisici din Iași se află la margine satului Ciurbești, din comuna Miroslava, în mijlocul cîmpului. Patru oameni au înființat „Casa pisicească”, iar în fiecare zi încearcă să le ofere un cămin celor 45 de suflete care depind de ei, însă cea dedicată este Adina care face zilnic șapte kilometri pînă în satul unde este adăpostul. Alex, un alt voluntar, merge o dată pe săptămînă în Grădina Botanică să le aducă apă pisicilor de la izvorul de acolo, iar din donațiile primite prințesele cu blană vor avea un container care să le apere de frig la iarnă.  Voluntarii de la „Casa Pisicească” încă nu au înființat un ONG ca să intre în legalitate și ca să poată primi ajutor oficial din partea persoanelor cu inimă mare, însă speră ca în curînd să poată reuși acest lucru.

În Ciurbești se termină drumul asfaltat și începe un altul pietruit prin cîmp care se pierde în zare. Nu durează mult, iar de după un mic deal apare o mașină albastră care pare că dansează din cauza gropilor imposibil de ocolit. Cînd ajunge lîngă mine, geamul coboară șise aude o voce – „la căsuța pisicească mergeți?”. La volan e Alex, un tînăr cu părul castaniu, care zîmbește continuu. Îmi spune că nu este departe de sat locul unde sînt pisicile și că Adina,cea care a înființat centrul și merge în fiecare zi să aibă grijă de pisici înainte de serviciu, mă așteaptădeja. După aproape trei minute de mers cu mașina, Alex întoarce volanul ușor spre stînga și intrăm pe o stradă și mai îngustă, iar în fața noastră apare un țarc, care la prima vedere dă impresia că este adăpost al oamenilor străzii. Cobor din mașină și văd un domn de vreo 50 de ani, alături de soția sa, care sîntpărinții Adinei, fata care vine în fiecare zi la Ciurbești.

„Căsuța Pisicească” este un padoc destinat pisicilor, și este făcut de Adina, o tînără iubitoare de animale și care își dedică timpul liber îngrijrii lor. Adăpostul are un fel de magazie în care stau noaptea pisicile, însă acest lucru urmează să se schimbe pentru că din donațiile strînse voluntarii au cumpărat un container care va adăposti patrupedele peste iarnă. Pe timpul zilei „reginele” cu blană se plimbă pe cîmp, se joacă, se urcă în copaci, iar seara, cînd Adina le strigă, se adună toate în magazie.

Padocul are un țarc destul de mare, pe jumătate acoperit cu plasă metalică, la fel precum cea din care este făcut și gardul. Partea cu „acoperiș” pare o cameră de joacă pentru pisici, deoarece acolo au multe jucării și o bîrnă care stă oblic, acoperită cu o sfoară specială de care patrupedele pufoase își ascut ghearele. Intru în țarcul păzit de un cîine negru, mai mare decît mine dacă s-ar ridica pe două picioare, iar dintr-o cameră improvizată apare și Adina ținînd în brațe cu Canal, un motan de două luni, care abia făcea ochi și mieuna întruna. Cu părul strîns într-un coc și cu haine sport, Adina își prezintă„reginele” care stau în adăpost de parcă ar fi la o paradă de modă. „El este Canal, îl cheamă așa pentru că l-am găsit într-un canal din stația de autobuz. După ce l-am scos de acolo l-am băgat în geacă și am mers cu el aproape o zi întreagă. Se uita lumea la mine și credea că sînt însărcinată, că mă țineam tot timpul de burtă”,spune fata în timp ce pisica sare din brațele ei. Nu după mult timp am aflat că este cel mai mic din adăpost și cel mai vorbăreț dintre toți.

Evacuarea

Adăpostul pentru pisici este casă pentru 45 de suflete, toate luate de pe străzi, unele aduse chiar de stăpîni care nu mai puteau avea grija de ele. „Casa Pisicească” este la marginea satului Ciurbești, departe de casele mai mari, ale oamenilor, iar pisicile au un cîmp întreg pe care să alerge și să se joace. Înainte, adăpostul era într-o casă închiriată în Iași, însă Adina și Alex nu au putut rămîne acolo din cauza neînțelegerilor cu proprietarul. „Era un băiat care ne-a închiriat casa, însă nu le-a spus părinților ce vrem să facem acolo. Într-o zi, părinții lui au venit în vizită și au rămas șocați cînd au văzut că acolosîntatîtea pisici. Ne-au dat termen o săptămînă ca să plecăm”, își amintește Adina. Un veterinar care a ajutat mereu cu pisicile găsite pe stradă i-a pus la dispoziție terenul din Ciurbești ca să construiască padocul. Pămîntul pe care este așezată „Casa Pisicească” este a acelui medic care încă o susține pe fată,consultînd pisicile și încercînd să găsească stăpîni pentru ele.

Adina nu are de specialitate, ci este doar pasionată de animale și de dorința de a avea grijă de ele. A terminat Facultatea de Istorie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și a avut o dragoste foarte mare pentru animale încă de mică. „Fugeam de la școală, prin clasa a V-a, ca să hrănesc cățeii de pe stradă”, spune fata în șoaptă, rîzînd, ca să nu o audă mama ei. Acum lucrează la o multinațională din Iași, iar în fiecare dimineață vine la pisici să le dea drumul afară. „Seara vin și le strig să le bag la culcare în cămăruța asta. Dacă nu vin toate este suficient să deschid o conservă cu mîncare și atunci chiar vin toate, nu mai rămîne una pe cîmp”, povestește fata cu privirea spre punga plină cu crănțănele. Adinaa făcut pe Facebook un grup unde pune poze cu toate „reginele”ei și unde încearcă să le caute un cămin sau măcar să îi înduioșeze pe oameni ca să o ajute să le poată face toate vaccinurile celor 45 de pisici, să le poată lua mîncare, nisip și jucării.

În timp ce Adina continuă să îmi prezinte pisicile, Alex scoate din cămăruța improvizată un fluture de jucărie care se învîrte de nebun în jurul unui băț dacă apeși butonul de pornire. În mai puțin de cinci minute Canal, Tomi și alte trei blănoase s-au adunat la joacă. Fata rîde și îmi explică cu zîmbetulpe buze că din fondurile adunate pînă acum, a reușit să cumpere un container pe care tatăl ei urmează să îl monteze pentru ca patrupedele să aibă o casă caldă pentru iarna care se apropie din ce în ce mai repede. Alex vine lîngă noi și se amuză de pisicile care încearcă nervoase să prindă jucăria multicoloră. „O să le punem rafturi. Să știi că de cînd ne-am mutat aici pisicile s-au îngrășat și parcă strălucește blana pe ele. Aleargă toată ziua pe cîmp, vin înapoi, mănîncă, se urcă în copaci, sînt mult mai fericite”, spune băiatul cu privirea ațintită pe Canal care a căzut încercînd să prindă fluturele de plastic.

Mîncarea reginelor

La „Casa Pisicească” stau de strajă și cîțiva cîini care au fost și ei abandonați. Unii au stat și în casa din care au fost evacuați, iar alții li s-au alăturat echipei cînd s-au mutat în Ciurbești. Deșiar trebui să fie cei care fac liniște și ordine în adăpost, rar se întîmpla asta. Xena, o pisică bătrînă, de măcar zece ani, hotărăște cine mănîncă alături de ea și cine nu. Cît timp vorbeam cu Adina și Alex, Xena a fugărit cîteva surate de-ale sale care mîncaubrînză și crănțănele, pentru că, nu-i așa?, o prințesă mănîncă singură și liniștită.

Pe lîngă crănțănele, brînză și pateuri, pisicile beau apă adusă de Alex din Grădina Botanică din Iași. „Merg o dată pe săptămînă acolo și aduc mai multe bidoane cu apă. Apa de la izvorul din sat nu le face bine”, spune băiatul căutînd aparatul foto.

Pe gemurile care urmează să fie montate containerului stă o pisică albă, bătrînă și care are o ureche amputată. Ea are 16 ani și este de rasă pură, însă stăpînii au abandonat-o pe străzicînd, cel mai probabil, după cum crede și Adina, nu au mai putut sau nu au mai vrut să aibă grijă de ea. În ciuda vîrstei, cîndfata se apleacă să o ia în brațe, îi țîșnește printre picioare. „Crede că îi dau pastilele și de asta e speriată”, explică Adina. Înconjurată și ea de multe pisici, mama fetei a venit lîngă noi și a întrebat-o pe Adina cum reușește să țină minte numele tuturor pisicilor, fiindcă în mintea ei toate arată la fel. „Eu le-am pus numele, normal că îi știu pe toți”, îi răspunde Adina rîzînd.

N-ai avea cum să pleci prea ușor de la „Casa Pisicească” nici dacă ai vrea. Canal mi s-a lipit de picioare, iar Tomi mi-a ocupat tenișii stînd cu burta în sus și cu capul pe piciorul drept. La fel pățește și Alex care, de fiecare dată cîndurcă în mașină și dă să plece, claxonează de trei ori ca să fie sigur că nu este nicio pisică pe dedesubt. De fiecare dată cînd pornește motorul, blănoasele se uită curioase să vadă ce se întîmplă și se împrăștie.

Chiar dacă vin în fiecare zi la „Casa Pisicească” din pasiune, Adina îmi spune că le este din ce în ce mai greu să aibă grijă de pisici, mai ales că nu reușesc să găsească pe cineva care să îi ajute nici cu bani. A lansat anunțuri în care a spus că ar plăti pe oricine ar vrea să meargă zilnic la Ciurbești, dar nu a găsit pe nimeni. Încă nu au înființat un ONG ca să poată intra în legalitate și să primească sponsorizări sau donații oficiale, dar speră ca în curîndvor face și pasul acesta, pentru ca oamenii cu inimă mare și dragoste de animale să îi poată ajuta mai ușor.