Sufletul viu

Am zis-o mereu, revista „Opinia studențească” seamănă foarte mult cu celebra echipă de fotbal Ajax Amsterdam. Un brand respectat, o fabrică de talente care oferă cu generozitate de zeci de ani nume importante presei și culturii românești. Dacă „Opinia studențească” este Ajax, atunci fostul ei redactor-șef Bogdan Lupescu trebuie să fi fost Johan Cruyff. Cel mai bun! Cel mai iubit! O legendă!

Bogdan Lupescu merită cu adevărat pomenirea în rîndul iluștrilor creatori de reportaj literar F. Brunea Fox, Geo Bogza sau Cornel Nistorescu. A debutat cu un text despre Nae Ionescu în revista avangardistă „DE CE”, a făcut parte din scurta aventură culturală „Dialog” pînă cînd, în 1997, cu un grup de studenți talentați și grație implicării profesorului Daniel Condurache, a contribuit din plin la reactivarea revistei „Opinia studențească”.

Bogdan Lupescu a înțeles cel mai bine spiritul vechii „Opinii studențești”, fenomenul de presă petrecut în aprigă cenzură în anii comunismului și puțin după. Pe Bogdan îl găseai mereu citind și recitind arhiva vechii „Opinia studențească”, știa pe de rost fragmente de reportaje, tablete sau interviuri de la Microfonul de serviciu. Se mira continuu în fața acestei revelații peste care dăduse și învăța încet și sigur rolul care-i fusese distribuit de providență.

Cu talentul uriaș plin de adîncimi nebănuite și cu rîvna pentru studiu, Bogdan Lupescu a reușit recuperarea unui tezaur unic de creativitate, pe care l-a reinventat, înnoindu-l, traducîndu-l generațiilor de ziariști care cresc și gîndesc liber la Opinia nouă de 20 și ceva de ani.

„Dacă n-aș fi scris la «Opinia Studenţească» între anii 1996-1999 n-aş fi ştiut cum se face o gazetă de succes, de la A la Z, atît ca alegere, distribuire şi rescriere a textelor, titlurilor, tehnoredactare etc., cît şi ca organizare a echipei redacţionale…”, zicea Bogdan Lupescu, în urmă cu cîțiva ani, răspunzînd unei anchete a ziarului „Adevărul”. Într-adevăr, Bogdan a fost un redactor-șef special, scria și rescria texte cu dragoste și har, arătîndu-ți cu răbdare unde greșești și mai ales cum să înțelegi lumea despre care vrei să scrii.

„Fără «Opinia Studenţească» nu mi-aş fi cîştigat libertatea”, spunea același Bogdan Lupescu în cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care poți s-o faci unei reviste. Pentru că libertatea înseamnă iubire, iar Bogdan Lupescu și-a iubit grozav meseria de reporter.

Putea ajunge ministru sau cine știe ce demnitar la căldurică, dar Bogdan a preferat rucsacul de reporter în care se afla mereu bastonul de mareșal al scrisului. Reporterul Bogdan Lupescu nu a păcălit niciodată meseria!

Cu o sănătate mai mult decît precară, Bogdan Lupescu a făcut teren pînă-n ultimele zile ale vieții sale pămîntești. Pe un frig năprasnic, Bogdan documenta la sfîrșit de decembrie pe Valea Prahovei un reportaj trăsnet pentru Formula AS despre un alt geniu al românilor, pictorul Pârvu Mutu. A murit oarecum pe front, căutînd, ca de fiecare dată, un subiect care să încălzească sufletele oamenilor în aceste vremuri grele.

După 20 de ani, Bogdan Lupescu se întoarce în casa-i atît de dragă, „Opinia studențească”, în forma unor pagini de reportaj de cea mai înaltă clasă. Nu vă întristați! Citiți… citiți cu bucurie, căci Bogdan Lupescu și-a cîștigat deja nemurirea prin poveștile sale, prin cuvintele sale care vor rămîne vii în inimile noastre în veacul veacurilor.

de Cătălin Chirilă, coleg de generație cu Bogdan Lupescu