Dansul șervețelului. Revoluția

E greu să te rătăcești în Costinești dacă mergi pe lîngă mare ca pe-o pun­te de corabie. Mai ales cînd Obeliscul ține loc de far, chiar și c-o lumină țîș­ni­tă dintr-un reflector cu culori dră­cești așezat drept în fruntea discotecii de pe plajă, Max Beach. Un hibrid, de altfel, de clubo-restauranto-prăvălie pen­tru cine vrea să asculte marea cînd tac difuzoarele și DJ-ul. Rar spre aproa­pe deloc.

Prima chemare la Botoșani

Obeliscul e totuși mai curînd un cotor de măr din piatra căruia mușcă mai mulți turiști la sfîrșit de săp­tă­mî­nă. Destrăbălarea pe muzică și pe nisip e mai aprinsă într-o sîmbătă noapte. Pî­nă și „șlagărele” se schimbă cu vreo cîți­va ani și DJ-ul începe să-mbie la zbenguială pe limba verilor trecute, cu cî­te-un „C’mon” mecanic, adică „Hai­dați, bre” pentru studenții cei tineri și cei veșnici studenți de pe plajă. Aici trebuie să-ți dai seama repede că dacă ai picioarele-ngropate în nisip, DJ-ul nu vorbește cu tine. Stă cu spatele spre ma­re și cu fața spre bar, iar cînd urlă „Foar­te bine, Botoșani acolo!” o face cu de­dicație pentru fetele urcate pe masă, cu părul descîlcit de vînt ca-ntr-o re­cla­mă din mintea lor. Dar dacă te simți botoșănean, răspunzi fără supărare și de pe nisip.

… apoi la Suceava și Galați

Plaja e-un fel de discotecă ne­ma­chia­tă noaptea, fix cînd peste tot se poar­tă mai mult fard. DJ-ul e entuziasmat întruna și anunță de pe la 11 „momentul cu servețele” pentru cei așezați la mese, pe mese, sub mese. „Pentru super gașca din Suceava și Galați!”, zice maestrul de la butoane. Clienții țin cît țin hîrtiile ușoare, le flutură ca pe maldăre de bani, pînă cînd înțeleg greșit zbaterea DJ-ului și le înșiră în vînt ca pe-o bîrfă. Dansatorii de pe plajă, nu mulți, dar înșirați, le răs­tălmăcesc sub tălpi, unele se fac dop pentru votca și berea cu nisip pe la gură. Obeliscul e mai frumos așa, cu sticle, șervețele și femei la rădăcină.