Cutia cu bomboane otrăvite

La Magazinul de Sinucideri te duci cînd nu mai ai nimic de pierdut, cînd ai rămas fără prie­teni, loc de muncă, rude care să te mai sune să-ntrebe de să­nă­tate sau cînd pur și sim­plu te-ai plictisit de tot. Dar pentru că statisticile arată că foarte puțini dintre cei care încearcă să se sinucidă chiar reușesc, Alice Oslobanu și Mino­dora Lungu te așteaptă la ma­ga­zin cu o gamă variată de metode menite să te ducă pe lumea cea­laltă după pofta inimii tale. Efec­tul e 100% garantat, ori mori, ori pri­mești banii-napoi.

O metodă clasică recomandată de cele două domnișoare es­te, bi­ne­în­țeles, Seppuku. „Sau Hara­kiri, în­seamnă același lucru, doar că-i un termen mai vulgar”. Și în timp ce una explică, cea­lal­tă demonstrează. Sau invers. Cert este că prea multă lume nu știe exact unde să introducă sa­bia tradițională japoneză și ori o înfige prea sus, ori prea jos, ne­re­zolvînd mare lucru. Motiv pen­tru care Alice se apropie de mi­ne și-mi oferă un „X” mare, roșu, să nu cum­va să fiu și eu unul din­tre cei mulți ca­re-n loc de mor­gă ajung doar la ur­gențe. „Aveți o constituție atletică, faceți sport? Ce profesie aveți? De fapt, cred că e mai potrivit să vă în­treb ce profesie aveați, din moment ce ați venit la noi”.

După ce-mi pune X-ul pe sto­mac și stabilim că așa am să mă duc, ur­mează „ceva mai fe­mi­nin, otrava. De care vreți, de inhalat sau de în­ghi­țit?” „De înghițit”, răspunde rîzînd tipa de lîngă mi­ne, pecetluindu-și soarta cu un răspuns atît de simplu.

Desigur, metodele de sinuci­de­re de la Magazinul speciali­zat sînt pe cît de diverse ți-ai pu­tea închipui. Eu unul aș fi pr­e­ferat „Suflarea De­șer­tu­lui”, da­că nu eram deja cu sabia-ntre in­testine. „Pentru cine optează pen­tru o moarte lentă, de boli ve­ne­rice, dar plăcută, dacă mă în­țe­le­geți, vă putem oferi acest prezer­vativ fo­lo­sit”, continuă oferta ce­lor două.

Singura șansă de scăpare sînt bom­boanele otrăvite, din care doar jumătate își fac, de fapt, efec­tul. „Așa ne impune Ministerul Să­nă­­tă­ții, să le dăm copiilor o șansă”.

***

„Magazinul de Sinucideri”, în regia Minodorei Lungu, cu sunetul realizat de Alexandru Ra­bulea și grafica de Mihaela Lun­gu, a umplut camera mare a Hand-ului de tineri și rîsete. La fiecare cîteva replici ori rîdeai, ori te spe­riai de vreo sabie sau un pă­ian­jen imens și simandicos, mofturos la mîncare. Jocul ce­lor două fe­te – Minodora, o păpușă stricată, cu mișcări scurte, bruște, robotice, și Alice, vînzătorul mereu ne­mul­țumit de asistentul său – acompaniat de replicile amuzante, de­co­rul de casă a groazei transformată în magazin de cadouri și muzica pe mă­sură au făcut din piesa de sîmbătă seară un loc plă­cut din care să nu te mai întorci, dacă ai ales bomboana potrivită.