Libretul păcălește ochii copiilor

Sub auspiciile operei, Raiul a coborît pe Bulevardul Ștefan cel Mare, care sîmbătă seara a simțit și a vibrat precum o curte imperială. Iar zeii și de­mo­nii, ală­turi de cavaleri și domnițe, au pur­tat publicul către alte lumi și timpuri, prin culoare și joc. A do­ua seară de Opera Film Fes­ti­val în aer liber din ca­drul Fes­ti­va­lului Internațional al Edu­ca­ți­ei, a lansat la Iași un con­cept nou și în­drăz­neț, „Ope­ra­vox”, care-și propu­ne să atragă prin animație specta­­tori de toate vîrstele. Și as­t­fel au fost proiectate, în premie­ră, în­­tr-un singur spec­tacol, șase o­­pe­­­re celebre: „Flautul Fer­me­­cat”, de Wolf­gang Amadeus Mo­­zart, „Băr­bie­rul din Sevilla”, de Gia­c­chi­no Rossini, „Car­men” de Geor­ges Bizet, „Aurul Ri­nu­lui”, de Richard Wagner, „Ri­go­le­tto” de Giuseppe Verdi și „Tu­ran­dot” de Giacomo Puccini.

Dacă te uiți la nori, te-apucă o amețeală nebună, iar dacă în­drăz­­nești să privești ochii perso­na­­jelor, culorile te zăpăcesc. Pu­bli­­cul, totuși, e relaxat, iar pe unii îi vezi cum șușotesc amu­zați de replicile spumoase ale prin­țului Tamino și ale prințesei Pamina, sau de nasul borcănat al Bărbierului celebru. De fapt, Ope­­ravox se joacă cu ochii noș­tri și-i păcălește, făcînd din te­nori și soprane celebre personaje amu­zante și caraghioase ieșite din­­tr-un desen animat și încă­tu­șa­te-n operă. Așa se face că bar­ba și chelia lui Don Basilio sînt asimetrice și haiose, iar Carmen deosebită, cu o atitudine timidă trădată de bujorii din obraji. Din fața scenei, marele opere interpretate pe gustul celor mici par un simplu joc al acuarelelor, ca­re crează un spectacol grandios. Zici că cineva se încăpățînează să se joace pe pînza de pe scenă cu o pensulă măiastră, lăsînd să se vadă urme de poveste. Și de regulă aceasta este o dragoste neîmplinită, dar aranjată de zei în așa fel încît să se îndeplineas­că la momentul potrivit. Numai că, pentru Don Jose și pentru fru­moasa Carmen, zeii au ales un final sfîșietor, care s-a reali­zat cu un pumnal. Însă oricît de puternici ar fi zeii, în „Aurul Ri­nului” povestea s-a sucit și stă­pî­nul lor a fost blestemat.

Sîmbătă seara, pe Bulevar­dul Ștefan cel Mare din Iași, șase opere celebre au fost sintetizate în cîte 30 de minute încărcate de emoție și culoare. Cele trei ore a­dunate au zburat repede, ca un flu­ture pe care-l vezi și vrei să-l ur­mărești, dar nici nu-ți dai sea­ma cînd a dispărut, pentru că am trăit alături de personaje și ne-am indentificat cu ele. De ase­me­nea, ne-am frămîntat ori de cî­te ori din boxe tuna cîte un blestem și aproape ne-am umflat în pene cînd recunoșteam cîte o replică din piese. La Operavox, ca să alunge aerul rece, cuplurile se țineau de mînă, iar copiii stă­teau ghemuiți în brațele pă­rin­ți­lor, mai ciugulind din cînd în cînd din cîte-o eugenie.