Octavian Jighirgiu: Publicul din Iași nu are o tradiție în a vedea spectacole de teatru alternativ

Interviu cu regizorul Octavian Jighirgiu, președintele comisiei de jurizare a spectacolelor Fringe.

Ce anume aduc nou spectacolele Fringe față de teatrul clasic?

Traducerea „mot a mot” a cuvîntului este aceea de „franjuri”. E un festival franjurat, poate fi tradus așa, mai popular, prin „adu­nă­tură”, în sensul că își găsesc locul foarte multe genuri din sfera teatrului, fiindcă aceasta are foarte, foarte multe direcții. Pe lîngă teatrul pe care îl promovează instituții precum Teatrul Na­țio­nal, care e o formă clasică, vin și aceste forme, teatrul-dans, imagine, underground, îm­bi­na­rea dintre artele plas­tice și improvizație.

E o nebunie întreagă. Deci toate aceste forme de teatru sînt adunate la un loc. Acest lucru nu se întîmplă la nici un alt festival. Și celebrul festival de la Sibiu, al treilea festival ca importanță din Europa, după Edin­burgh International Festival din Scoția și Avignon Theatre Festival din Franța, este tot un festival de tip Fringe, în sensul că are această adunătură și are și o bursă de spectacole. Ceea ce se intenționează și aici, și anume să devină o bursă de spectacole, în sensul în care vor fi invitați oameni care au capacitatea de a decide, de a selecta, de a promova, de a plăti și de a produce spectacole de teatru independent. Prin urmare artiștii vor veni aici nu doar pentru a-și arăta produsul ci și pentru a-și căuta un viitor cu acel produs. Eu cred că acest festival este poate cel mai important eveniment teatral care a avut loc aici, la Iași, în ultimii 15 ani.

Dar sînt voci din domeniul artistic care afirmă că, în Iași, spre deosebire de Cluj sau Sibiu, unde arta stradală este foarte prezentă și gustată, publicul este foarte reticent în fața unor astfel de manifestări.

Este foarte adevărat și o să dau și motivația. Ca într-o familie în care copilul are nevoie de o anumită perioadă de a se dezvolta, de a se o­biș­nui, de a fi par­te dintr-un în­treg, să preia din obiceiurile pă­rinților, așa și publicul de teatru și de orice alt gen de artă trebuie educat. Are nevoie de un timp pentru a se obișnui cu acel altceva pe care îl pro­pu­ne o manifestare de tip Fringe. Noi, în Iași, avem instituții tradiționale de teatru, publicul iubitor vede spectacolele Teatrului Național sau Luceafărul, pe cele de teatru studențesc. Prin urmare, publicul din Iași nu are o tradiție în a vedea spectacole de teatru alternativ în care să existe această interacțiune, în care publicul să fie luat de mînă și implicat în poveste. Or să te trezești deodată în fața tipului acesta de manifestare artistică, evident că este șocant pentru cei care vin la teatru aici în orașul nostru.

De exemplu, Sibiul, pentru că are atîtea ediții în spate, colcăie de oameni veniți din toate colțurile Eu­ro­pei pentru a vedea spectacolele. Nu invitați, ci oameni ajunși pe propria lor cheltuială pentru că știu că la Sibiu este un festival la care vor să participe. Asta sperăm să se întîmple și aici. Să se urce neamțul în mașină și să zică „domnule, e un festival în Iași la a V-a ediție și am auzit că e nebunie”. În momentul în care cei din afara granițelor Iașului, care este încă un oraș închis ce se luptă pentru deschidere, vor veni aici, ieșenii vor trebuie să-și schimbe mentalitatea.