Poveștile marilor ieșeni, dezlegate din condei
Festivalul Internațional al Educației 25 iunie 2013 Niciun comentariu la Poveștile marilor ieșeni, dezlegate din condei 18În fața scenei amplasate pe Bulevardul Ștefan cel Mare s-au deșirat întîmplări și amintiri care au format un singur tablou, cel al Serilor FIE. Unul în care culorile erau teatrul, muzica, sportul, artele vizuale și literatura. În fiecare seară, timp de cinci zile, ieșenii au ascultat biografiile celor care s-au destăinuit, iar la final au realizat că orașul lor a dat naștere unor personalități care vor avea mereu ceva de povestit.
Primul dialog cu ieșenii a avut loc pe 14 iunie și a fost dedicat președintelui de onoare al Festivalului Internațional al Educației (FIE) Iași, actorul Radu Beligan. Maestrul și-a început discursul cu destăinuiri din copilărie și adolescență, motivînd că „întotdeauna este bine să spui ce ai pe suflet”, ezitînd însă să vorbească despre momentul în care și-a descoperit talentul de a juca. „Teatrul este în primul rînd o lecție de viață, în combinație cu divertismentul. Iar la longevitatea artistică a unui actor contribuie sănătatea, o viață trăită în mod echilibrat, fără excese de nici un fel. Eu am dus o viață cu cap, mereu m-am culcat și m-am trezit devreme”, a mărturisit Radu Beligan.
Însoțit de aplauzele publicului ridicat în picioare, Radu Beligan a încheiat dorind să surprindă spiritul Iașului în propria viziune ca fiind locul în care sînt „oamenii cei mai inteligenți din România, care dau un exemplu de educație pentru orice tînăr”. Aceeași idee a fost subliniată și în seara dedicată literaturii, scriitorii Florin Lăzărescu și Dan Lungu considerînd Iașul „al doilea oraș din țară după București în materie de cititori și cumpărători de cărți” . Astfel, aceștia au nuanțat modul în care cultura se revarsă asupra capitalei Moldovei, adăugînd că „un om fără cultură este ca o zebră fără dungi. Ceea ce văd în seara asta la FIE îmi aduce aminte de atmosfera festivalurilor occidentale”, după cum a explicat scriitorul Dan Lungu. Acesta a fost completat de Florin Lăzărescu care a zugrăvit Iașul ca fiind „într-o continuitate din secolul XIX, existînd public interesat de cultură și artiști care trebuie valorificați. Putem spune că FIE are această datorie.” Astfel de artiști au fost dezvăluiți de taberele de creație din domeniul artelor vizuale, care au fost adăpostiți de Piața Unirii, devenită pentru cîteva zile Piața Artelor. „Densitatea evenimentelor din domeniul artelor vizuale din această săptămînă depășește orice așteptare. Piața Unirii este acum plină de artiști tineri care și-au instalat tabăra de pictură și cred că pentru prima dată se vorbește despre ea ca o piață a artelor și sperăm să rămînă la fel și după festival”, a spus prof. univ. dr. Petru Bejan, critic de artă.
Felix Afteni a adăugat că taberele de creație sînt „o platformă de promovare, în mod normal acestea fiind organizate în spații prietenoase, pitorești, la munte sau la mare, în spații în care de obicei ai merge în vacanță. Ele au rolul să te încarce și îți schimbă cu siguranță perspectiva asupra tipului de compoziție, iar asta se reflectă automat în lucrări.” Iar ca o răbufnire a artiștilor, la finalul taberei de creație, aceștia vor face un foc de tabără din șevalete și unelte folosite, „dînd astfel impresia unei exorcizări.”
Amintiri cu haz
Serile dedicate muzicii, sportului și umorului au împletit veselia cu nostalgia vremurilor trecute, adunate într-un mănunchi de ani. Invitații au dorit să demonstreze că „se poate face într-adevăr performanță pornind din capitala culturală a României, Iașul”, idee reliefată pe parcursul discuțiilor. Compozitorul Romeo Cozma și umoristul Florin Constantinescu de la grupul Divertis și-au amintit despre anii ’80, fiind vremuri marcate de „o foame extraordinară de cultură, printre puținele metode în care puteai să te rupi de tristețe”. Compozitorul Romeo Cozma a subliniat faptul că, deși jazz-ul era considerat un gen de muzică marginalizat, reprezenta de fapt „un simbol al libertății, o modalitate de a evada prin sunete, din plăcere”. Dincolo de aspectele pozitive ale vremurilor încărcate de cultură, cei doi invitați au respins ideea de nostalgie, lucrurile bune fiind acoperite de foarte multe rele și frică. „De apreciat este faptul că oamenii se îndrăgeau și se iubeau mai mult, fiind liniștiți în sărăcia lor”, a concluzionat umoristul Florin Constantin. Cei care îmbină umorul și satira cu muzica, băieții de la Fără Zahăr au vorbit despre pasiunea lor ca despre o profesie în adevăratul sens al cuvîntului. „Atunci cînd ești artist și cap de familie îți dai seama că trebuie să fii și managerului artistului din tine”, a subliniat Bobi, completat de Bobo care și-a amintit că la prima apariție pe o scenă din Transilvania a fost momentul în care și-au dat seama că sînt capabili de mai mult, umorul moldovenesc fiind plăcut pentru ardeleni. „Primul impact atunci cînd vii în Iași este că aici există umor pe stradă, ceea ce nu am auzit niciodată în București.”
Ieșiți de sub spada antrenorului Iulian Bițucă, Alin Moldoveanu, Alexandru Siriteanu, Alin Lupeică și Geanina Gavrilă au zugrăvit sportul în aceleași culori cu cele ale teatrului, sportivii fiind actorii, iar antrenorii fiindu-le sufleori. Mai mult decît atît, în percepția prezentatorului Adrian Păduraru, „antrenorul este însuși scenaristul sau regizorul, cel care scrie piesa și care o pune în scenă.”
Serile dedicate muzicii, sportului și umorului au împletit veselia cu nostalgia vremurilor trecute.
Antrenorul Iulian Bițucă a adăugat că în sport e la fel ca într-o familie, fiecare plecare a unui membru fiind mereu resimțită. „Atunci cînd pleacă un copil, ceva se rupe. Iașul este un izvor de talente și de oameni cu care ne-am putea mîndri. E păcat că nu reușim să ne ținem tinerii aici, dar mereu m-am gîndit la noile generații care vor veni.” Alin Moldoveanu a descris pregătirea pentru concursuri ca fiind o „modalitate de folosire a minții și chiar dacă faci în fiecare zi aceleași lucruri și resimți ca fiind monotonie, rezultatele se văd după ani de zile. De exemplu, am ales să fac tir din întîmplare și am început să iau în serios abia după prima medalie cîștigată.” Sportivii ieșeni au dorit să le transmită celor care și-au rupt din timp ca să îi asculte ideea că sportul poate fi o formă de educație și un impuls către maturizare. „În primul rînd te disciplinează, îți dezvoltă gîndirea și atenția, asemenea unui șah în mișcare”, a subliniat Alexandru Siriteanu, completat de antrenorul său care a adăugat că pentru a deveni sportiv de performanță este importantă punctualitatea și simțul răspunderii. „Încă de la început sînt dur cu copiii care vin la scrimă și dacă timp de trei luni de zile sînt punctuali și rezistă, e un semn că sînt capabili să facă sport de performanță.”
Adaugă un comentariu