Pe urme de poveste – Jurămîntul de la groapă
Supliment 6 aprilie 2011 Niciun comentariu la Pe urme de poveste – Jurămîntul de la groapă 7Am copilărit în blocul cu vandane, cot la cot cu băieții cu ura în suflet. Îi cunosc pe fiecare în parte ca și cum ar fi frații mei. Am fost martor la multe din poveștile lor, pe unele le-am trăit împreună.
Azi Buză, Calu, Cap de Cal, Gogoafă, Oală, Maimuță formează un grup de tătici muncitori, departe de cartier, acolo unde pe vremuri își doreau să fure sau au furat. În Anglia. Sîntem prieteni pe Facebook, unde viața lor pare desprinsă dintr-o peliculă liniștită de familie. Vacanțe frumoase, haine decente cu ștaif, soții minunate, cine în familie, copii, zîmbete fericite de părinte împlinit, albume de nuntă în locații englezești de vis. O viață nouă la care au visat, departe de cartier. Din cînd în cînd, cu melancolie, o rememorează postînd cîte o poză veche din tinerețe, pe cînd nici nu le dăduseră tuleii, de la petrecerile de revelion din blocul gri, cu camere mici și multe șpreiuri în vitrine. Fețe adolescentine, geluite, casetofoane cu led și pieptul dezvelit de sub cămășile lucioase din talcioc sînt amintirile care îi reunesc azi pe Facebook la o bere virtuală.
Mi-l amintesc și acum pe Gogoafă cum a mirosit că vreau să-i dau la ziar și nu mare mi-a fost mirarea să constat cît de mult își doreau să le scriu povestea. S-au deschis la întîmplări iar, pe cînd s-au văzut în poză, la televizor, m-au sunat cu mîndrie că vor să citească. Eram în bucătăria mică de acasă și Gogoafă, frate-su Cap de Cal și alți cîțiva m-au rugat să le citesc ce am scris. Ne-am așezat pe scaune, ca la film. Ei fumau, eu citeam, ei rîdeau, eu citeam, ei continuau povestea și pe alocuri o completau. Ne-am amintit atunci de cei care nu mai sînt printre noi. Cei care furînd au pierdut tot, cei care au murit subit răpuși de sabie, de boli inexplicabile. L-am pomenit pe Andrei, un băiat frumos, cu ochi albaștri.
În copilărie mergeam împreună la înot. El făcea sărituri, eu viteză. Peste ani, Andrei, fiu de pește și mamă curvă, a format un grup compact de guriști în Anglia. A spart multe bancomate pînă într-o zi cînd l-au arestat pe taică-su. De fapt, în ziua aia, Andrei a fost pentru a doua oară condamnat. Părăsit de prieteni, mult prea îndurerat, încercuia cartierul la volanul unui BMW roșu, decapotabil și privea, ca pentru ultima oară, totul în jur. Ochii i se adînciseră în orbite, se făcuseră tăciune, părul începuse să-i cadă, nici volanul mașinii nu-l mai prindea în podul palmelor, se ajuta mereu de prietenul din drepta. Într-o lună, Andrei s-a stins de leucemie. La trei luni după ce am scris acest reportaj, baieții i-au cărat sicriul. Atunci și-au jurat, la groapă, o alta viață.
Diana ROTARU
Adaugă un comentariu