Dana Balan: Dincolo de scriitură, trebuie să fie o conștiință a meseriei pe care o practici
Opinia 400 6 aprilie 2011 Niciun comentariu la Dana Balan: Dincolo de scriitură, trebuie să fie o conștiință a meseriei pe care o practici 82Opinia VECHE: Care crezi că a fost cel mai important factor care crezi că ți-a adus premiul de la Galele Clubului Român de Presă în 2008 ?
Dana Bălan-BÂLU: Cred că au apreciat scriitura și felul de a aborda subiectele respective, într-o manieră destul de personală, iar asta poate fi considerat destul de atipic pentru reportaj. În situații excepționale îți poți permite și asemenea abordări.
O.V.: Am înțeles că și la „Opinia” aveai un stil considerat relativ atipic.
D.B.-B.: Nu, nu era nicidecum atipic. Era doar o etapă de început prin care trebuie să trecem în perioada de formare. Etapa adjectivului, cum o numesc eu, o etapă în care ai tendința de a hiperboliza totul din jur, de a vedea monstruos lucrurile, de a exagera.
O.V.: Acum unde își găsește adjectivul locul în scriitura ta?
D.B.-B.: Bineînțeles, adjectivul este strîns legat de substantiv, nu-l poți omorî cu totul. În schimb, etapa respectivă era de început, urmată de o evoluție firească în care îți dai seama că și stilul personal este important, dar poate că mai importantă este meseria în sine. Trebuie să-i respecți rigorile ca să nu ajungă să fie o formă fără fond. Dincolo de scriitura frumoasă care te face recognoscibil trebuie să fie și o conștiință a meseriei pe care o practici.
E vorba de o decență pe care la început nu o ai și cred că e firesc să treci prin etapa asta egoistă în care opinia e mai importantă decît informația. Publicul contează, dar nu poți să te schimonosești nici de dragul lui. Trebuie să rămîi cinstit și față de tine însuți, pentru că dacă nu, nu simți faptele așa cum sînt și nu ai conștiința necesară, totul ajunge să fie numai un act de scriitură și atît
A fi redactor-șef este o convenție
O.V.: Ce fel de redactor șef ai fost la „Opinia”?
D.B.-B.: Nu știu, acum privesc altfel lucrurile. Nu m-am văzut niciodată un redactor-șef în sensul în care e perceput cuvîntul ăsta într-o redacție adevărată. Și „Opinia” este o redacție adevărată, dar este o redacție de școală de presă. Și atunci redactorul-șef e cel mai mare și cu mai multă experiență care poate să țină lucrurile cît de cît sub control. A fi redactor-șef este o convenție, o regulă a redacției, trebuie să existe niște ierarhii. Acum, pentru mine ideea de redactor-șef înseamnă foarte foarte puțin.
O.V.: În momentul de față ce ai putea spune că ai învățat, dar nu de la Opinia ?
D.B.-B.: Păi, înveți meseria pe bune, cu vîrf și îndesat, pe teren. La fel cum ai exersat-o la școala asta de presă, după ce ai terminat facultatea și te desparți de redacția de aici, intri în redacțiile adevărate, care au în principiu aceleași reguli, aceleași ierarhii. Dar trebuie să accepți foarte repede schimbarea de statut de la absolvent la jurnalist.
O.V.: Cum a fost trecerea de la presă scrisă la televiziune?
D.B.-B.: Dacă ar fi să analizez acum, nu poate fi simplu. În cazul presei scrise ești mult mai independent în sensul că nu depinzi de o echipă prea mare, poate doar de fotograf și șofer. Pe de altă parte, în presa de televiziune depinzi foarte mult de condițiile tehnice dincolo de flerul tău jurnalistic, de sunet, de lumini. Venind din lumea cuvîntului scris, terbuie să înveți să-l lași un pic în plan secund și să gîndești în imagini. Jurnalismul rămîne același în orice media. Doar că televiziunea te obligă să ai mai mult în vedere canalul prin care trimiți mesajul. Nu cred că un om de presă nu poate face și televiziune măcar la un nivel primar, pentru că sensibilitatea lui rămîne aceeași.
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu