Paranteză gastronomico-redacțională
Opinia 400 6 aprilie 2011 Niciun comentariu la Paranteză gastronomico-redacțională 48
Mi-ar plăcea să-i văd pe Păuleț, Olariu, Lupu, Gurescu, Vdovii, Condruc și tot neamul lor cel opinist în situația mea de-acum, cînd tocmai am fost rugat să-mi exercit, cît mai simpatic cu putință, rolul de mumie redacțională. Știu că viitorul lucrează în favoarea lor, așa cum și trecutul le va deveni – măcar la numere omagiale – aliat. Și-mi place să cred că, peste vreo 200 de numere, își vor scoate de la dospit amintirile, cu acea plăcere pe care doar cei din tagma „opiniștilor” reușesc s-o înțeleagă. Iar amintirile au darul ăsta parșiv: cu cît le lași mai mult să stea, cu atît își măresc volumul. Drept urmare, îmi permit să vă dezvălui rețeta de „opinist”, așa cum am trăit-o eu și am văzut-o coaptă și rumenă:
Luați dumneavoastră vreo 300 de grame de Cătălin Chirilă, pe care îl strecurați și-apoi îl cerneți cu o linguriță de Bogdan Lupescu și-ncă una de Daniel Șandru; în timpul ăsta, ca să nu stați degeaba, fierbeți într-un ibric 140 de mililitri de Dana Nica, Costică Andrei, Manuela Andrei și Mihai Ghiduc; turnați mililitrii peste chirili, lupești și șandri, amestecați progresiv cu degetele și – e-sen-ți-al! – puneți și un pachețel de Boieru în amestec, că, fără el, se cruzește totul și-o să vă luați cu mîinile de baticuri; lăsați mixul la crescut vreun ceas și nu uitați să-l acoperiți cu un ștergar înmuiat în umor, nebunie, țăcăneală și scrum de țigară; cît timp crește aluatul, puteți face ca Lupu al vostru (și precum Costache al lui Păstorel Teodoreanu), și-anume, să vă turnați un păhărel de pelin; cînd credeți că v-ați revenit, puteți să faceți amestecul, pe care apoi o să-l trîntiți cu grijă peste aluatul gata preparat: hazapari, cobuji, butnari, chiruți, savitești, țuțuieni, flori, bugegi, onofrei, ioli, coci, jalbe, rotari, odobești, udișteni, simini și ce mai găsiți dumneavoastră prin cămară că, doar se-nțelege!, pentru așa o capodoperă vă trebuie multe ingrediente; în final, creșteți temperatura la 220 de grade și lăsați totul acolo vreo șase ani, numai cît să nu se ardă.
Poftă bună!
Alex SAVITESCU
Adaugă un comentariu