ARGUMENT | Ziua jurnaliștilor de-o șchiopă

„Opinia studențească” e un mit. Unul bîn­tuit de acte de rebeliune concentrate în cuvinte bine ascuțite și măiastru mascate în fra­ze. Unul care pulsează în memoria ie­șe­ni­lor cu tîmplele deja albite de vreme, cu nerv și îndrăzneala’ de-a sfida orice în­cor­se­tare și orice formă de cenzură. Este un mit ca­re nu a reușit să fie topit de nici o îm­po­tri­vire comunistă și în fața căruia spiritul cri­tic al unora, chiar dacă a existat, a rămas neputincios. A fost un edificiu intelectual și a­fectiv al celor care își purtau îndrăzneala și inconștiența în pieptul din care strigătul de împotrivire ieșea în genuri și specii pu­blicistice perfect echilibrate.

După 1990, strigătul și-a pierdut obiectul și vocea s-a stins. De-abia în 1998 s-a re­inventat, cu o mînă de oameni care au re­a­­dus pasiunea pentru libertatea și ne­răb­da­rea de-a scrie înapoi la etajul al doilea din Ca­sa de Culură a Studenților. De-atunci, șapte generații de tineri „teribili” și perfec­țio­niști au afumat pereții camerei puțin mai mare ca o cutie de conserve, cu pereți găl­be­jiți și-o masă din lemn de esență tare. As­ta s-a întîmplat în nopți ce nu și-au găsit îm­pli­nirea decît în texte care, chiar dacă au scă­­pat litere, au prins de fiecare dată su­biec­­tul din unghiul cel mai potrivit. Știri, reportaje, interviuri, tablete, toate epurate de orice fel de cenzură și ferite de capcana derapajelor, toate cu titluri care „sar din pagină”, pline doar de excesele preocupării pentru o documen­ta­re temeinică, o scriitură aleasă. Dar toate astea susținute nu doar de talent și de multă muncă, ci de un spirit de echipă aparte, ca­re a contopit nervi diferit articulați și per­so­­nalități uneori anapoda conturate. În nopți de pierzanie, în aceeași cămăruță, s-a rîs din toți rărunchii și s-au făcut glume care nu ar putea avea haz decît pentru cei care au fost contaminați de „spi­ri­tul opinist”. Nebunia această toată a că­pă­tat nume de premii și a adunat o colecție de tex­te și orgolii care au crescut din amatorii de-o șchiopă, jurna­liști cu încredere în sine.

Acum, chiar dacă „Opinia stu­den­țeas­că” și-a rătăcit numele consacrat și a de­ve­nit și ea, ca „Dilema”, „veche”, este mai tî­nă­ră ca niciodată și pulsează de ambiția stu­den­­ților de la Jurnalism pentru care nu e­xis­tă week-end, ci doar timp prea scurt pen­­tru a scrie și pentru a da corecturi pe paginile ziarului; nu există foame, ci doar bucuria unui text bine scris sau a unui su­pli­ment fără pereche. Această dedicație, ca­re își găsește răsplata numai în forma unei sem­nături, a unei priviri în ochii unui per­so­­naj ori într-o vorbă de ocară sau de laudă spu­să numai pe jumătate din capul mesei din redacției, este un miracol. Puteți să-i spuneți școală de presă, revistă de amatori sau ziar de copii mai talentați și mai serioși decît jurnaliștii din toată presa națională. Dar nu este un mit și împlinește 400 de numere.

Laura PĂULEȚ