Dor de patrie, dor de țară

Cel mai mult de acasă spune că îi lipsesc prietenii și, în perioada aceasta, Bavaria în care locuiește de aproximativ patru ani, n-are cum să-i ofere din spiritul Crăciunului autentic, fiindcă obiceiurile românești îi rămîn întipărite așa cum rămîn întîmplările zilei de ieri, care nu mai pot fi modificate azi. „Mi-e dor de tradiții, în special, pentru că, nici sărbătoarea Crăciunului și nici cea a Paștelui nu sînt aici ca acasă, în România. În Germania nu simți sărbătorile aproape deloc, mai ales pentru că nu vezi pe stradă copii care merg cu colinda sau urători de Anul Nou.”

Elena Năstasă are doar 19 ani, vine din Iași și povestește că de trei ani și jumătate ea și sora ei își duc traiul în Fürth, un oraș-district din Bavaria, Germania, unde, alături de părinți, aspiră la un viitor mai bun, fără lipsuri materiale și fără temeri și privind bugetul alocat pentru toate plățile firești din casă. Povestea însă a început cînd tatăl ei a venit din Germania, plecat de un an fiind, propunîndu-i familiei mutarea în vest, întrucît imigranții puteau în 2014 beneficia de anumite condiții mai bune de trai. Sigur, tatăl s-a gîndit și că fetele lui își vor putea construi o viață ceva mai decentă acolo dacă vor învăța limba germană. El este șofer de tir la o firmă de curierat, iar mama Elenei este asistentă medicală acolo, după ce în România s-a ocupat de același lucru. După ce au studiat timp de un an limba germană, Elena și sora ei au putut intra la o școală din Fürth.

Cu gîndul la bunicii rămași acasă, în Iași, Elena spune că ea și familia vin acasă în fiecare vară, numai că, în 2017 au făcut o excepție. S-au întors în România de Crăciun, deoarece dorul de obiceiurile și de bucatele românești le-a dictat să revină în sînul întregii familii, măcar o dată la cîțiva ani distanță. Și-ntr-adevăr, îi lipsește România, țara în miezul căreia regăsește „un loc minunat, cu obiceiuri și tradiții pe care nu le găsești nicăieri în lume.” Elena a povestit pînă acum tuturor prietenilor ei germani despre cum este țara sa, spunînd chiar că, dacă inițial aceștia erau sceptici, din povestioarele ei au constatat că România s-ar putea să le placă chiar mai mult decît spațiul german. Le-a vorbit cu bucurie despre cutume, muzică și dansuri specifice țării, iar unii dintre prietenii ei au fost încîntați să învețe cîteva cuvinte în limba română și, poate, încet-încet, o să-i convingă și să vină s-o viziteze.

de Claudia COCIUG
Studentă în anul I la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării