Pe urme de poveste – Sfînta Scriitură
Supliment 6 aprilie 2011 Niciun comentariu la Pe urme de poveste – Sfînta Scriitură 8La ediția din 2008 a Premiilor Clubului Român de Presă am participat cu trei reportaje, publicate în „Opinia”, în 2007 – ultimul an de facultate. Recitindu-le cu prilejul acestui supliment, mă cuprinde un ciudat sentiment de înduioșare față de reporter: cîtă naivitate, cîtă stîngăcie și, mai ales, cît curaj! Vorbesc despre inocența unui reportaj scris la persoana I, ceva ce astăzi nu aș mai face decît în situații excepționale. Despre stîngăcia alăturării cuvintelor, despre patima adjectivului, despre fascinația incontrolabilă pentru metaforă, comparație, antiteză și paradox. Mai presus decît orice, însă, despre acel curaj, astăzi transformat în calcul strategic și premeditare, de a scrie despre subiecte în care cu greu aș identifica, acum, miza jurnalistică: experiența Erasmus, Ziua Națională a României sau „groaznica crimă” săvîrșită de niște studenți din Iași.
Juriul, format din Luca Niculescu și Lucian Avramescu, mi-a acordat Marele Premiu pentru reportaj de presă scrisă „pentru stilul literar”. Altfel spus, pentru ceea ce jurnaliștii numesc, cu modestie, „sfînta scriitură”: acea drăcească aplecare spre analiză, interpretare, observație și suprapunere a realității cu propria sensibilitate, cu felul tău intim de a percepe lumea.
Premiul în sine nu m-a smintit în nici un fel. Marele trofeu al gazetarului este, în cele din urmă, Cititorul. Orgoliul semnăturii se transformă, cu timpul, în responsabilitate și respect profund față de această supraființă, în imaginația și în conștiința căreia încerci, la nesfîrșit, să pătrunzi prin cuvînt. Dincolo de zîmbetele subțiri pe care le pot provoca, primele reportaje, scrise la 20 de ani, dezvăluie și prevestesc nu atît Jurnalistul care vei deveni, cît Omul în care te vei transforma și la care vei „munci” pînă în ultima clipă.
Dana BALAN-BÂLU
Adaugă un comentariu