Netrebnici și ciuntiți
Pastila de după 22 ianuarie 2013 , de Anca TOMA Niciun comentariu la Netrebnici și ciuntiți 1Dintr-un pesimism scîrbit, ca o boală netratată care naște în fiecare zi cîte-un sentiment mutant de nepotrivire a lucrurilor, la început de an îmi vine să mă tot uit înapoi. Ca să găsesc, culmea, ori un „mai bine”, ori „la fel de rău”. Eminescu, de pildă, scria în 1877, în paginile ziarului „Timpul” despre o Românie care parcă tușea de-o pneumonie violentă. În miez de iarnă, România noastră, cea dintr-un 2013 crud încă, a prins o varicelă tîrzie. S-a umplut de toate bubele pămîntului și „fruntașii” ei o scarpină de mama focului prin toate ministerele.
Am început în același stil de lemn cu care-am încheiat. Țara noastră are timp să stea în fel de fel de tribune, în fața microfoanelor și-a camerelor însetate, pe care nu le mai hrănește nimeni de ani buni cu vreun făcut. După ce vorbește despre o Cultură scăpată din ghearele birocrației, programe de Sănătate cusute cu „economicitate, eficiență și eficacitate” ori despre promulgări de toate culorile în Educație, singurul fapt împlinit în fața căreia ne pune e acela că e prea tîrziu pentru toate. Că a ajuns lațul la vîna tuturor problemelor de anul trecut și singura soluție e să ne lăsăm țara să se vîndă în calupuri mari, ca o bucată de săpun de casă, iar noi să rămînem în urmă ciuntiți, buboși, să nu ne mai vrea nimeni. Sau dacă ne-o mai fi vrînd careva, o să ne cumpere cu cel mai mic bănuț din vistierie, iară noi o să-l prindem cu degetele uscate ca pe-o gură de apă.
Aproape că se termină și începutul ăsta și-n curînd tot ce-i acum un plan dîrz va trebui să se-nfăptuiască într-o realitate nouă, proaspăt vopsită. Ca o cioară slabă și urîtă cu glasul dres. „Ciudată țară, într-adevăr!”, spunea Eminescu. Și dacă mă uit înapoi la vorba lui, văd că i-a luat mai bine de o sută de ani României noastre ca să nu se schimbe.
Autor:
Redactor-șef adjunct la Opinia studențească, student în anul al III-lea la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la UAIC.
Adaugă un comentariu