La ce-i bun văzduhul?
Pastila de după 27 martie 2013 Niciun comentariu la La ce-i bun văzduhul? 2Dimineața, cînd intră în baie nu poate să nu dea fața cu el însuși, își duce ochii în jos, poate că așa nu o să se vadă și poate nu o să trebuiască să se privească atît de aproape. Nu știe cum a ajuns în acest punct, poate că va dura doar o perioadă scurtă și apoi va reveni la normal, cu relele și bunele.
Cu ceva timp în urmă, pămîntul era închisoarea lui, însă un junghi în tot corpul îi spunea că poate nu aici îi este locul, poate ar trebui să privească în sus, unde totul pare mai ușor, mai limpede. Avea nevoie de aripi ca să ajungă acolo, așa că a încercat și a așteptat mult pînă să le capete, iar cînd în sfîrșit le-a văzut întinzîndu-se spre orizont, credea că e fericit. Dar acolo a ajuns din nou să nu mai știe ce să creadă. Da, libertatea în văzduh este visul celor de pe pămînt, dar odată ce plutești printre cei care deja s-au obișnuit cu descătușarea, cum vor reacționa la tine, la intrus?
Vor apărea sentimente, fie se vor forma legături, fie se vor adînci dezacorduri; poate că pentru a fi liber printre alții trebuie neapărat să devii ca ei, să te încadrezi în anumite standarde? La ce e bună descătușarea, dacă tot ce faci este să dai la schimb o cușcă pentru o cameră mai mare, dar închisă? Poate dacă am deschide o ușă, un geam, o gaură în tavan, ceva prin care chiar să simți că alegerile sînt ale noastre. Dar dacă toți am gîndi așa, poate-am ajunge iresponsabili, în așa măsură încît am transforma, din nou, totul într-o închisoare. Putem, în schimb, să ne folosim libertatea pentru a trece mai departe, încercînd să ne rupem propriile cercuri, cele în care ne închidem gîndurile și care ne înțeapă, ne strîng și ne obosesc.
Adaugă un comentariu