Îndurare pentru proscriși
Ascultă de (la) noi 8 aprilie 2013 Niciun comentariu la Îndurare pentru proscriși 0În timp ce lucra la albumul „Exile”, Theo Hutchcraft, solistul trupei de synthpop Hurts, a citit de trei ori romanul ficțional al lui Cormac McCarthy, „Drumul”. Povestea apocaliptică înșiruită în paginile cărții pare să se regăsească în versurile și în bătăile instrumentelor pornite ca dintr-un tun, din piesele celui de-al doilea album al britanicilor.
Cîntecul cu același nume ca și romanul, „The Road” (n.r. „Drumul”), anunță încă de la primele note o bătălie a tempoului prin vocea șoptită a solistului urmărită de cîteva zgîndăriri de chitară. Treptat, ritmul se intensifică, iar instrumentele izbucnesc ca dintr-o împușcătură de pistol, pentru ca ecoul lor să fie înghițit de valul unui cor. Tot o suită de vocalize împodobește și piesa „Blind” (n.r. „Orb”), prin care Hutchcraft mărturisește că mai degrabă și-ar scoate ochii („Cut out my eyes and leave me blind”), decît să o vadă pe ea îndrăgostită de altcineva. Ritmul melodiei îmbie la ascultare, căci versurile repetitive și nu foarte ample rostesc povestea fără nici un ocoliș.
Toate titlurile sînt laconice, însă printr-un cuvînt sau două scrijelesc exact laitmotivul pieselor. La fel cum în „Mercy” (n.r.: „Milă”) se cere, obsesiv, îndurare, și în „The Crow” (n.r.: „Corbul”) strofele sînt cîntate sub bătăile nesfîrșite ale aripilor negre. Linia melodică a celei din urmă seamănă cu jocul instrumental din piesa lui Gary Jules, „Mad World”. Și cîntecul care deschide albumul, „Exile”, amintește de partiturile celor de la Muse, în special prin vocea solistului în care se simte intonația specifică notelor înalte. Ultima melodie, însă, „Help” (n.r.: „Ajutor”), uimește printr-o armonie a instrumentelor. Ecoul unui pian, ascuțimea corzilor și vocile corului se intensifică treptat, pînă cînd, în final, explodează. Percuția și chitara întărîtă flacăra pînă se stinge, în aceleași acorduri care au pornit-o. În fiecare piesă se simt notele sumbre de pe portativ, fără nici o licărire de seninătate.
Ascultînd albumul, rămîi cu vălul de mătase neagră ca de doliu. Ca și cum ai fi fost izgonit de sub soarele verii, în umbra încețoșată a aripilor unor corbi.
Cătălina DOBROVICEANU
Adaugă un comentariu