Zodia căutătorului de aur

„E o întrebare personală, doar a mea – ce poate aduce un suflet aici jos, la capătul lumii?”

Eleanor Catton s-a transformat, pentru cîteva zile din acest an, într-un tablou de date statistice. „The Luminaries” a devenit și el o cifră. La 28 de ani, autoarea neo­ze­e­lan­de­ză este cea mai tînără cîștigătoare a premiului Man Booker Prize cu un roman de 848 de pagini, cel mai lung din istoria dis­tincției literare. Povara simbolică pe care o poartă volumul, însă, nu stă în nici unul dintre numere. „The Luminaries” e o ficțiune în­fri­coșător de atent construită, o poveste plăs­muită, dar îndeajuns de intangibilă încît nimeni să nu-i poată contesta încercarea de-a fi istorie pură.

În 1866, cînd Noua Zeelandă icnea sub propria renaștere în urma Tratatului de la Waitangi, vînătorii de aur veniți să des­co­pe­re și să stăpînească cîte o boabă din ciorchinele a­dîncit în pămînturi își topeau destinele în crimă, opiu și-n cearceafuri de prostituate.

Catton privește acest sistem social de sus, nu din interior. Nu aruncă personaje în mijlocul misterelor pe care le coase, ci le pla­sea­ză fin și le fură, apoi, fără explicații. Cei 19 protagoniști ai romanului au identități astrologice – 12 semne stelare și 7 planetare –, iar intrările și ieșirile lor din scenă sînt sor­tite, nu alese.

Scriitura lui Catton are în­rî­u­riri victoriene, cu un vocabular elegant.

În mijlocul lor, Walter Moody, un bri­ta­nic ajuns în orășelul Hokitika în căutare de pros­peritate, ascultă viciile societății în care se trezește înecat cu fum de țigară și intră, voluntar, în jocul de sinucideri și averi ră­să­ri­te din pămînt. Cititorul nu poate decît să spe­re că fiecare personaj, fiecare voce care-l face martor la dezlegarea firului narativ, va trăi îndeajuns în poveste încît să-și explice e­xis­tența.

Scriitura luminoasă a lui Catton are în­rî­u­riri victoriene, cu un vocabular elegant, dens și o topică complex brodată. Romanul renunță la personaje cu seninătatea stingerii unor stele, nu încearcă să explice oameni, ci rămîne o dezvăluire încîlcită de mistere. De ce ar încerca o prostituată să se sinucidă, cum poate un bețiv mort să fie bogat, unde a dis­pă­rut cel mai înstărit om al insulei. Pentru că află toate răspunsurile, „The Luminaries” nu cîntărește peste 800 de pagini, ci apasă pe cîteva mii ca să ne încapă în suflet.