Zodia căutătorului de aur
Navighează pe-o pagină de carte 9 decembrie 2013 Niciun comentariu la Zodia căutătorului de aur 13„E o întrebare personală, doar a mea – ce poate aduce un suflet aici jos, la capătul lumii?”
Eleanor Catton s-a transformat, pentru cîteva zile din acest an, într-un tablou de date statistice. „The Luminaries” a devenit și el o cifră. La 28 de ani, autoarea neozeelandeză este cea mai tînără cîștigătoare a premiului Man Booker Prize cu un roman de 848 de pagini, cel mai lung din istoria distincției literare. Povara simbolică pe care o poartă volumul, însă, nu stă în nici unul dintre numere. „The Luminaries” e o ficțiune înfricoșător de atent construită, o poveste plăsmuită, dar îndeajuns de intangibilă încît nimeni să nu-i poată contesta încercarea de-a fi istorie pură.
În 1866, cînd Noua Zeelandă icnea sub propria renaștere în urma Tratatului de la Waitangi, vînătorii de aur veniți să descopere și să stăpînească cîte o boabă din ciorchinele adîncit în pămînturi își topeau destinele în crimă, opiu și-n cearceafuri de prostituate.
Catton privește acest sistem social de sus, nu din interior. Nu aruncă personaje în mijlocul misterelor pe care le coase, ci le plasează fin și le fură, apoi, fără explicații. Cei 19 protagoniști ai romanului au identități astrologice – 12 semne stelare și 7 planetare –, iar intrările și ieșirile lor din scenă sînt sortite, nu alese.
Scriitura lui Catton are înrîuriri victoriene, cu un vocabular elegant.
În mijlocul lor, Walter Moody, un britanic ajuns în orășelul Hokitika în căutare de prosperitate, ascultă viciile societății în care se trezește înecat cu fum de țigară și intră, voluntar, în jocul de sinucideri și averi răsărite din pămînt. Cititorul nu poate decît să spere că fiecare personaj, fiecare voce care-l face martor la dezlegarea firului narativ, va trăi îndeajuns în poveste încît să-și explice existența.
Scriitura luminoasă a lui Catton are înrîuriri victoriene, cu un vocabular elegant, dens și o topică complex brodată. Romanul renunță la personaje cu seninătatea stingerii unor stele, nu încearcă să explice oameni, ci rămîne o dezvăluire încîlcită de mistere. De ce ar încerca o prostituată să se sinucidă, cum poate un bețiv mort să fie bogat, unde a dispărut cel mai înstărit om al insulei. Pentru că află toate răspunsurile, „The Luminaries” nu cîntărește peste 800 de pagini, ci apasă pe cîteva mii ca să ne încapă în suflet.
Adaugă un comentariu