Cine sînt părinții lui Sailor Moon

Pe lîngă industria de print s-au dezvoltat și alte tipuri de afaceri de la apariția manga.

În copilărie așteptam mereu cu nerăbdare următorul număr din Mickey Mouse, Mac și Cocofifi sau citeam pe nerăsuflate aventurile lui Rahan. Totuși acestea erau destinate doar celor mici, iar adulții priveau cu amuzament la prichindeii care se adunau în jurul unei reviste. Astăzi însă, benzile desenate japoneze, cunoscute drept manga, l-au înlocuit pe Donald Duck cu super eroi cu părul țepos ori cu tot felul de personaje cu ochii mari și haine futuriste. Pînă și publicul lor s-a schimbat, revistele manga fiind destinate tuturor categoriilor de vîrstă, de la puștii de grădiniță pînă la bunicii lor.

Călugării budiști, primii artiști manga

Termenul de manga a apărut la în­ceputul secolului al XIX-lea, ar­tis­tul Ka­tsushika Hokusai fiind consi­derat primul care l-a utilizat pen­tru a-și descrie operele, manga în­sem­nînd de fapt schițe făcute în joacă. To­tuși istoria manga este una mult mai veche. Schițele de acest fel au fost create pentru prima dată în se­co­lul al XI-lea de către un că­lu­găr bu­dist care era și pictor. Toba Sojo este cel care a desenat Choju Giga, pri­mul scrol cu desene de tipul ce­lor uti­lizate astăzi în revistele man­ga. El a încercat prin intermediul aces­to­ra să-și exprime simțul umo­ru­lui, iar operele sale erau satire ale pre­o­ției budiste. Tot el a fost pri­mul ca­re a adăugat cuvinte picturilor sale prin care descria ac­țiu­nea și ast­fel operele sale au de­venit di­namice. Ulterior acest fel de de­sene au început să fie utilizate în diferite documente oficiale. Totuși ele erau dedicate doar unui public restrîns, avînd acces la acestea doar persoanele foarte bogate ori in­fluente.

Revistele manga de astăzi s-au îndepărtat de cele apărute pri­ma dată, care încercau să redea oa­recum fidel natura oamenilor, iar binele nu învingea mereu răul. Totuși influența vestică, combinată cu ideea despre moralitate a ja­po­ne­zilor, au dus la crearea unor re­vis­te care au teme precum onoa­rea, mîndria, respectul față de bă­trîni, ori umilința. Unul dintre cei mai cunoscuți artiști manga și prin­tre primii care au îmbinat benzile desenate americane cu stilul ja­po­nez a fost Osamu Tezaka. El a creat în 1952 seria Astro-Boy, care a de­venit apoi prima manga ani­ma­tă. Tot Osamu a fost cel al cărui stil i-a format pe unii dintre cei mai cu­noscuți artiști manga din prezent. Akira Toriyama, creatorul seriei Dra­gon Ball, Tite Kudo cel care a desenat Bleach, Masashi Kishi­mo­to, părintele lui Naruto, Kazuki Ta­ka­hashi, creatorul Yu-Gi-Oh! și Ei­ichiro Oda, cel care a creat One Pie­ce sînt doar cîțiva dintre artiștii in­flu­ențați de ideile ale.

Ficțiunea, o afacere reală

Astăzi manga ocupă o parte foarte importantă a industriei print din Japonia, avînd o creștere foarte rapidă. Anul trecut în Japonia acest gen de reviste reprezentau o piață de aproximativ 400 de milioane de do­lari anual, adică 27% din vîn­ză­rile totale de carte și 20% din vîn­zările de reviste. Această industrie s-a extins rapid și în restul lumii, în Europa aceasta fiind o afacere de aproape 250 de milioane de dolari, iar în America și Canada de 175 de milioane. To­tuși, Ja­po­nia ră­mî­ne locul în ca­re acest gen de cre­­a­ții sînt cel mai des întîlnite. De cele mai mul­­te ori creatorii de manga își cre­­ea­­ză pro­­priile afa­ceri, lu­crează în grupuri mici, de pînă la cinci persoane, dar care sînt afiliate unor com­pa­nii mai mari. Dacă o revistă devine su­ficient de populară, aceasta este transformată în anime, denumirea desenelor animate ja­poneze sau chiar în filme.

Pe lîngă industria de print s-au dezvoltat și alte tipuri de afaceri de la apariția manga. De exemplu în Ja­ponia au apărut manga cafés sau manga kissa, kissa traducîndu-se prin „oameni care beau cafea”, unde se pot citi reviste, discuta sau chiar rămîne peste noapte, ele funcționînd ca niște mo­te­luri pentru împătimiții de manga. De asemenea, site-urile manga au devenit foar­te populare și strîng ade­sea sute de mii de vizualizări zilnic.

În Franța se vorbește japoneză

Cultura manga a apă­rut pentru prima dată în a­fa­ra Japoniei în anul 1970, însă desenele au devenit popu­la­re abia după 1990, odată cu apa­riția anime-urilor. Akira, Dragon Ball, Neon Ge­nesis Evangelion și Po­ké­mon au făcut cunoscut acest gen de reviste. Astfel a apărut Studio Proteus, fondat de traducătorul și omul de afaceri Toren Smith care a a­dus creațiile japoneze și mai a­proa­pe de publicul american. Ul­te­rior, mai mulți oameni de afaceri japonezi au deschis mai multe astfel de studiouri, alimentînd în felul acesta o piață care continuă să creas­că.

Prima serie cu adevărat po­pu­la­ră a fost însă Sailor Moon care, în­tre anii 1995 și 1997 a fost ex­portată în mai bine de 23 de țări, in­clusiv în China, Brazilia, Mexic, A­merica de Nord și în cea mai mare parte a Europei. Ulterior au devenit cunoscute multe alte serii, iar în 2008 publicații precum The New York Times, revista Time, The Wall Street Journal și revista Wired au tratat pe larg acest fenomen în diferite articole.

Temele și subiectele întîlnite în manga sînt atît de vaste încît, com­bi­­nate cu popularitatea lor în Ja­ponia, au dus la adaptarea acestora sub diverse forme, programe sau show-uri de televiziune ori jocuri pe console. De asemenea seriile ani­­­me de succes precum și jocuri populare fiind adesea transformate în serii manga care au su­pra­vie­țuit chiar mai mult decît produsele din care s-au inspirat.

Manga Ecchi sînt cele mai populare reviste din rîndul adolescenților.

Ocolul pămîntului în pagini de revistă

Spre deosebire de SUA și Eu­ro­pa, unde benzile desenate erau considerate ca fiind adresate copii­lor, în Japonia revistele manga s-au a­dresat mereu unor variații de vîrstă mai largi. Astăzi se încearcă introducerea acestui fenomen și în a­fara Japoniei, iar termenii din ja­po­neză care denumesc categorii de vîrstă au ajuns să fie folosiți și în occi­dent. De exemplu Kodomo sînt re­vistele adresate copiilor, Shōjo sînt adresate fetelor și ado­les­cen­te­lor, Shōnen băieților și adoles­cen­ți­lor, Josei, Redisu sau Redikomi pen­tru femeile cu vîrste între 18-30, fiind citite totuși și de bărbați, iar Seinen sînt adresate bărbaților cu vîrste cuprinse între 18-30.

De asemenea, pentru a acoperi un sector cît mai mare de piață, se­riile manga au ajuns să dezvolte un număr mare de subiecte și teme, acestea fiind: Acțiune, Aventură, Romance, Sport și jocuri (întreceri sportive), Drame istorice, Horror, Science fiction și fantezie, Mister, Co­medie, Sexualitate, Afaceri și co­merț, Mahō shōjo (care înseamnă fa­tă magică), Jidaimono / istorice, Ro­bot / Mecha, Shōjo-ai (iubire în­tre persoane de sex feminin), Shō­nen-ai (iubire între persoane de sex masculin), Ecchi (conținut erotic), Hentai (conținut pornografic), Yuri (echivalent pornografic al Shōjo-ai), Yaoi (echivalent pornografic al Shōnen-ai).

Iar acestea nu sînt toate de­nu­mi­rile, anual apărînd noi genuri și termeni care să nu­meas­că aceste crea­ții, la fel cum an­ual tot mai mul­te persoane de toate vîrstele de­vin fane ale acestui gen de artă, man­ga devenind aproape un stil de viață.