Universitatea rătăceşte printre stele

În Muzeul Universităţii „Cuza” am mai intrat de cîteva ori, însă ni­ci­o­­dată nu era aşa o zarvă. Cultura Cu­cu­teni şi însăşi povestea înfiin­ţă­rii Universităţii au atras ca un magnet vizitatori de toate vîrstele care au par­curs traseul propus de muzeu sală cu sală. Punctul de plecare, parterul, pic­tează cu documente şi exponate în­de­letnicirile şi obiceiurile uneia din­tre cele mai vechi civilizaţii din Eu­ro­pa, civilizaţia Cucuteni.
Deprinşi cu vînătoarea, agricul­tura şi olăritul, după cum ne dăm sea­ma din desenele de pe pereţi, cei ca­re au lăsat mărturii vase colorate cu negru, roşu şi uneori alb trăiau în co­libe mici. Casa lor, redată într-un colţ al muzeului, este făcută din lut şi stuf. „Uite şi-un arc, tati”, spune un co­pil care mai că ar întinde mîna după „ju­cărie”, însă studenta care suprave­ghea­ză sala îi taie elanul. Lîngă arc se ridică un vas grăsun încrestat cu mo­dele, ca un ou de Paşte. Alături, un fel de vatră din lut acoperită cu cîteva paie arată cum îşi găteau cucutenie­nii nişte turte din cîteva seminţe. „Ştiţi ce este extraordinar la aceas­tă civilizaţie?”, se adresează prieteni­lor un tip înalt care pare să fi studiat mai îndeaproape istoria acestei culturi. „S-au descoperit sute de obiecte şi măr­turii însă nicio criptă, niciun mor­mînt în care să se fi găsit rămăşiţe u­mane şi asta este un fapt unic prin­tre toate culturile străvechi”, spune el, lă­sîndu-şi ascultătorii tăcuţi şi ui­miţi. Din sala principală, intrăm într-o în­că­pere mai mică în care ni se transmit „Mesaje peste milenii”. Încon­ju­raţi de tot de obiecte din lut lucrate de oameni care au trăit în zona Mol­do­vei, Basarabiei şi Ucrainei acum pes­te 6.000 de ani, zburăm prin­tre stele { cer înstelat în care rătăcim cău­tînd răspunsuri.

Sus, la etaj, mistria şi ciocanul cu care s-au făcut primele lucrări la te­melia noului Palat al Universităţii aduc mai degrabă cu nişte suve­ni­ruri, decît cu nişte unelte mun­cite acum două secole.
Totuşi, obiectele par a fi cele mai căutate din muzeu pentru că toată l­umea le pozează şi le admiră cîteva minute, chiar dacă în „Biroul Rec­to­rului” vizitatorii aveau ocazia să afle cine a fost Ioan Strat, primul rector al Universităţii, sau care au fost pri­me­le trei facultăţi fondatoare de la „Cuza”. Organizat în funcţie de ştiin­ţele pe care le reprezintă, primul ni­vel al muzeului arată ca un laborator în miniatură în care se găsesc apa­ra­te de tot felul, vietăţi împăiate, ti­puri diferite de minereuri sau tratate du­pă care se ţineau cursurile în primii ani ai Universităţii.

Mansarda muzeului, o sală de curs aeresită, ne invită să medităm la principalele monumente din oraş pic­tate graţios pe cîteva coli expuse la ni­mereală. Recunoaştem mai multe bi­serici şi catedrale, dar ochii rămîn aţin­tiţi asupra Universităţii, simbo­lul care a adus modernitatea la Iaşi.