Să nu blamați, trecutul doare

„Rugul” este ca un foc care mocnește, te ține în suspans și te surprinde. De cînd deschizi cartea și citești primele rînduri se-agață de tine motivul timpului și te trage înăuntru: „Mă uit la ciori. Aștept”. Da­to­ri­tă perspectivei narative la persoana I ajungi să mergi la pas cu personajul principal, Emma, și să simți povara de pe umerii adolescentei de parcă te-ai întoarce în anii `90 să îi ții locul. Amintirea părinților ei este ca o pală de vînt, frumoasă, dar atît de gre­oa­ie și dureroasă încît ei devin niște prezențe ac­tuale.

Pînă să fie luată din orfelinat de bunica sa, Emma credea că durerea pierderii pă­rin­ților este singurul lucru rămas. Cînd a­jun­ge în orașul natal al mamei se izbește de fapte care nu îi aparțin, dar care o in­cri­mi­nea­ză și o afectează: „Atunci bătrîna se răs­teș­te la mine, începe să strige că și eu sînt la fel de vinovată, să-mi fie rușine că am în­drăz­nit să pășesc în acest lăcaș sfînt și să mă car cît mai repede. Îi zic că eu n-am fă­cut nimic. Simt că mă-neacă plînsul”.

Povestea adolescentei se derulează într-un spațiu transilvănean, imediat după căderea comunismului, iar autorul, Györ­gy Dragoman, leagă laolaltă duritatea realului cu fantasticul care se-ntretaie cu viața cotidiană: „în fîșia de lumină se conturează o siluetă, îl recunosc din fotografii pe bunicul. Pare că-i făcut din sticlă”.

Trecutul rămîne pentru Emma multă vreme sub bezna neștirii, însă lumea în care trăiește este ca un ger cumplit care te ia pe nepregătite. Încercarea de a se descoperi pe sine coincide cu dorința de a pătrunde tainele bunicii sale.
Alergătura continuă între trecut și pre­zent este una plină de incertitudini care, fie că sînt adevărate sau nu, contribuie la alimentarea durerii simțite de adolescentă și la conturarea personalității ei.

Întîmplările sînt relatate dinamic, ca pe o apăsare sufletească pe care vrei să o a­runci pe toată dintr-o suflare. De aceea ajungi să te identifici, vrei, nu vrei, cu personajul pri­ncipal. „Rugul” este o carte care arde pî­nă la final, te ține cald și te-aprinde din temelii.