Să nu blamați, trecutul doare
Navighează pe-o pagină de carte 22 noiembrie 2015 Niciun comentariu la Să nu blamați, trecutul doare 13„Rugul” este ca un foc care mocnește, te ține în suspans și te surprinde. De cînd deschizi cartea și citești primele rînduri se-agață de tine motivul timpului și te trage înăuntru: „Mă uit la ciori. Aștept”. Datorită perspectivei narative la persoana I ajungi să mergi la pas cu personajul principal, Emma, și să simți povara de pe umerii adolescentei de parcă te-ai întoarce în anii `90 să îi ții locul. Amintirea părinților ei este ca o pală de vînt, frumoasă, dar atît de greoaie și dureroasă încît ei devin niște prezențe actuale.
Pînă să fie luată din orfelinat de bunica sa, Emma credea că durerea pierderii părinților este singurul lucru rămas. Cînd ajunge în orașul natal al mamei se izbește de fapte care nu îi aparțin, dar care o incriminează și o afectează: „Atunci bătrîna se răstește la mine, începe să strige că și eu sînt la fel de vinovată, să-mi fie rușine că am îndrăznit să pășesc în acest lăcaș sfînt și să mă car cît mai repede. Îi zic că eu n-am făcut nimic. Simt că mă-neacă plînsul”.
Povestea adolescentei se derulează într-un spațiu transilvănean, imediat după căderea comunismului, iar autorul, György Dragoman, leagă laolaltă duritatea realului cu fantasticul care se-ntretaie cu viața cotidiană: „în fîșia de lumină se conturează o siluetă, îl recunosc din fotografii pe bunicul. Pare că-i făcut din sticlă”.
Trecutul rămîne pentru Emma multă vreme sub bezna neștirii, însă lumea în care trăiește este ca un ger cumplit care te ia pe nepregătite. Încercarea de a se descoperi pe sine coincide cu dorința de a pătrunde tainele bunicii sale.
Alergătura continuă între trecut și prezent este una plină de incertitudini care, fie că sînt adevărate sau nu, contribuie la alimentarea durerii simțite de adolescentă și la conturarea personalității ei.
Întîmplările sînt relatate dinamic, ca pe o apăsare sufletească pe care vrei să o arunci pe toată dintr-o suflare. De aceea ajungi să te identifici, vrei, nu vrei, cu personajul principal. „Rugul” este o carte care arde pînă la final, te ține cald și te-aprinde din temelii.
Adaugă un comentariu