Impostura academică, demascată doar cu „instituții de forță”
Cap în cap 28 noiembrie 2016 Niciun comentariu la Impostura academică, demascată doar cu „instituții de forță” 27Amendamentul inițiat de fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, potrivit căruia suspiciunile de plagiat ar trebui analizate de universitățile care au acordat respectivul titlu, a fost declarat neconstituțional de CCR. Inițiativa parlamentară fusese una pur politică, dictată de interese personale, și urmărea păstrarea deciziei în privința fraudelor academice la nivelul unor instituții de învățământ nereformate, devenite fabrici de titluri doctorale.
Existau motive evidente și de bun simț pentru ca analiza suspiciunilor de plagiat să rămână la o instituție independentă precum Consiliului Național de Atestare a Titlurilor (CNATDCU) care, vara aceasta, a consfințit impostura academică în cazul Victor Ponta și Gabriel Oprea. Spre exemplu, Universitatea de Apărare „Carol I”, a propus menținerea titlului de doctor în cazul fostului ministru al Apărării, Petre Tobă. CNATDCU a respins acest verdict, punând universitatea într-o postură extrem de neplăcută. Aceeași instituție a recomandat menținerea titlului de doctor în cazul primarului orașului Voluntari, Florentin Pandele, deși acesta a obținut cea mai înaltă distincție academică în timpul mandatului de edil. Chiar și numai acest aspect – de a fi doctorand și în același timp să ai o slujbă cu normă întreagă – ar trebui să ridice uriașe semne de întrebare asupra gradului de implicare în elaborarea lucrării. Un doctorand este obligat la parcurgerea unor etape metodologice, de cercetare serioasă, cunoașterea mai multor limbi străine, familiarizarea cu texte din autori străini, parcurgerea unei bibliografii de specialitate de zeci de cărți și sute de articole, lectură comparată. Cum să poți face asta în timp ce conduci un oraș cu zeci de mii de locuitori sau când conduci un minister?
Imediat după ce revista „Nature” a semnalizat plagiatul fostului premier, Facultatea de Drept a Universității București anunțat că nu va analiza aceste acuzații. Lucrurile s-au deblocat abia după ce decanul Facultății, Flavius Baias, a amenințat cu demisia.
Un alt exemplu care arată că școlile doctorale nu au capacitatea de a reacționa profesionist și onest în cazul acuzațiilor de plagiat este reflectat de cazul Codruța Kovesi. Somată să prezinte un punct de vedere, Universitatea de Vest din Timișoara – unde șefa DNA a obținut titlul de doctor – nu a putut nici măcar să constituie o comisie validă de analiză. „S-au făcut toate demersurile legale în vederea constituirii unei comisii de specialişti în Drept penal, conferenţiari sau profesori universitari, coordonatori de doctorat, care ar fi putut să analizeze, în raport cu sesizarea, teza de doctorat menţionată mai sus. În urma acestor demersuri, Comisia de Etică şi Deontologie Profesională din UVT a constatat că nu s-au întrunit condițiile de a forma o comisie de specialiști, care ar putea să analizeze, în raport cu sesizarea, teza de doctorat”, au spus reprezentanții universității. Astfel analiza tezei de doctorat a fost realizată de o comisie condusă de un profesor de psihologie. Iar relevanța verdictului – 4,9% din teză pare să nu întrunească normele academice – a fost, tocmai din lipsa de competență a comisiei, aruncat în derizoriu.
Exemplele de mai sus arată că, la nivelul școlilor doctorale din universități, prieteniile și influențele pe baza cărora s-au acordat o serie de titluri de doctor rezistă. Verdictele neconcludente sau vădit eronate date atunci când au analizat acuzațiile de plagiat au putut fi folosite în spațiul public ca arme politice. Este foarte posibil ca următorul Parlament să încerce, din nou, întoarcerea analizei doctoratelor la universitățile care au acordat această distincție.
Text de Petre BĂDICĂ, jurnalist România Liberă
Adaugă un comentariu