Ploaia nu oprește mafia să cînte
Fără categorie, Șoc-șoc-groază! 14 martie 2017 Niciun comentariu la Ploaia nu oprește mafia să cînte 43Ai fi zis că ploaia ar fi avut vreo șansă să oprească fanii BUG Mafia să se-ndrepte vineri seară, după ora 21.00 scrisă pe afiș, către clubul Times. Nu s-a întîmplat. Coloana mașinilor din fața localului pare interminabilă și înăuntru, după perdelele lungi făcute din fîșii din plastic transparent, lumea nu pare să simtă c-au trecut deja mai bine de trei ore de cînd îi așteaptă pe artiști să cînte. De la „Riders on the storm” a celor de la The Doors la melodii cîntate de Inna sau Ruby – nici nu mai contează ce se-aude, atîta timp cît după, pe scenă o să urce cei trei băieți care par să-i fi transformat pe iubitorii hip-hop-ului românesc în niște fanatici.
„Iași, dacă nu cîntă toată lumea, după trei piese ne-am oprit din cîntat și plecăm acasă!”, se-aude o voce puternică din microfon și tot localul pare să se fi unit, dintr-o dată, într-o singură voce. Toți se bucură, țipă, cîntă și cuvîntul „liniște” pare să fi murit cu totul. Trei băieți tineri, toți îmbrăcați în alb, își întind mîinile unul după umerii celuilalt și formează un lanț uman, care sare la fiecare schimbare de ritm. Peretele plin de ceasuri de care te lovești la intrarea-n club măsoară cît a mai rămas din timpul petrecut cu „zeii hip hop-ului” și entuziasmul fanilor crește pe măsură ce minutele se împuținează.
Cînd, în sfîrșit, Uzzi începe să înjure în microfon, toată sala pare să se nască a doua oară. Fețele tuturor se luminează, mîinile se ridică în aer și pare că startul concertului abia acum s-a dat. „Mă, față de alți artiști, noi luăm banii înainte să plecăm de-acasă. Deci n-ar fi o pierdere dac-am pleca acum; cîntăm și noi toți, sau ce facem?” Pînă la fani, toate cuvintele se transformă-n ordine și imediat băieții din public încep să cînte vers cu vers, fiecare piesă. Vocile artiștilor, deși amplificate de microfoane, abia se mai aud dintr-un amestec. Poți să zici c-ai venit să participi la un concert al fanilor din Times – „BUG Mafia nu e BUG Mafia la concerte – e toată lumea din sală” – și, brusc, totul devine mai limpede.
Oamenii sar, stau cu mîinile-n aer și fiecare are la îndemînă un telefon cu care ba filmează, ba face-o fotografie, ba înregistrează – dar nimeni nu se dă în lături de la cîntat. Ochii băieților de pe scenă și din jurul ei scînteiază și toți par să-și descarce la unison supărarea prin versuri. Cuvintele artiștilor li se transformă repede într-un crez pe care l-au tot avut și locul descris la microfon rupt dintr-o vară ideală, „unde trăiești de parcă timpul te-așteptă/ și muzica nu se-oprește niciodată”, pare să se fi transformat în sala clubului în care vocile tuturor s-au transformat în una singură. Cele care nu s-au mai auzit și-au cumpărat bilete pentru seara următoare – cînd BUG Mafia o să inventeze, poate, o nouă variantă a Pantelimonului care petrece; și de data asta vedeta piesei o să fie Iașul.
Adaugă un comentariu