Un partaj de doi ani între Marea Britanie și Uniunea Europeană

În urma referendumului or­ga­ni­­zat în Marea Britanie, pe 23 iu­ni­e 2016, în care cetățenii statului au vo­tat într-un procent de 51,9% pentru ieșirea din Uniunea Europeană, a­cum Regatul Unit trebuie să invoce Ar­ti­­colul 50 care dă start procedu­ri­lor de negociere. Acest pas a fost de­nu­­mit, încă de atunci, „Brexit”, o sin­tag­­mă care aduce laolaltă două cu­vin­te: „Britain” și „exit”. De curînd, pe 13 martie 2017, parlamentul brita­nic a aprobat legea care autorizează gu­vernul să declanșeze procedura „Bre­xit”. Legea a fost promulgată, cîteva zile mai tîrziu, de Regina Elisabeta a II-a și, astfel, premierul britanic The­resa May are posibilitatea de a ac­ti­­va oricînd Articolul 50 din Tra­ta­tul de la Lisabona. De altfel, premi­e­rul este și singurul politician care, con­form acestei legi, poate susține a­ceas­tă negociere cu UE și care, de a­se­me­nea, are și ultimul cuvînt de spus. Deși Theresa May, la început, nu era de acord cu acest pas pe care l-au făcut britanicii, ea a declarat ulterior că „Brexit înseamnă brexit” și că va activa, cel mai probabil, ar­ti­co­lul 50 la sfîrșitul acestei luni.

Conform acestui articol din Tra­tatul de la Lisabona, semnat în 2007 de toate țările membre UE, ne­go­ci­e­rile dintre Marea Britanie și UE vor dura doi ani, timp în care se va stabili exact ce sumă este nevoită Ma­rea Britanie să ofere fondului co­mu­ni­tar european. Se va întocmi un plan care va trebui să fie aprobat de cel puțin 20 de state membre ale UE cu un procent de 65% din totalul po­pu­lației. Odată ajuns la varianta fi­na­lă, planul va fi ratificat de Par­la­men­tul European. Negocierile pot de­păși doi ani, însă doar dacă toa­te cele 27 de țări sînt de acord, altfel, Marea Britanie va fi nevoită să ac­cep­te, la final, termenii chiar dacă aceș­tia sînt în favoarea sau în de­fa­voarea ei. Dacă Theresa May va in­vo­ca Articolul 50 în această lună, ne­gocierile se vor încheia pînă în va­ra anului 2019. După acest timp, da­că populația țării insulare din Eu­ro­pa de Vest decide să intre din nou în UE, ea o poate face, respectînd criteriile de care ține cont orice ța­ră care dorește să adere la blocul co­munitar european.

Scoția vs. Londra

Rezultatele referendumului de pe 23 iunie 2016 au arătat dorința Sco­ției și a Irlandei de a rămîne în UE, fiindcă peste 60% din oamenii din Scoția care au ieșit la vot au spus nu Brexitului. În acest sens, premi­e­rul Scoției, Nicola Sturgeon, a ce­rut legislativului scoțian să autori­ze­ze organizarea unui nou referendum pe tema independenței Scoției față de Marea Britanie. Acesta ar urma să aibă loc, potrivit BBC, între toamna anului 2018 și primăvara anului 2019. „De la votul pentru Brexit, am primit o mulțime de mesaje de la oameni din alte părți ale Regatului Unit, care mă întreabă dacă pot să se mute în Scoția. Dați-mi voie să fac azi o invitaţie deschisă. Avem loc des­­tul în Scoţia. Dacă sînteţi la fel de îngroziţi ca noi de calea pe care se îndreaptă Guvernul de la West­mins­ter, veniți la noi!”, a declarat Nicola Sturgeon, pe 19 martie, conform Digi24. 55,3% dintre alegătorii scoțieni ca­re au avut reședința în Scoția și ca­re aveau 16 ani împliniți au decis, în ur­mă cu trei ani, atunci cînd s-a or­ga­nizat primul referendum pe te­ma independenței, că nu vor să iasă din componența Regatului Unit al Ma­rii Britanii și al Irlandei de Nord, însă acum, conform dec­la­ra­țiilor fă­cute de Nicola Sturgeon ter­menii s-au schimbat, fiindcă, între timp, Marea Britanie a decis să ple­ce din UE. „Nu este un moment bun. Toată energia noastră trebuie să se concentreze asupra negocierilor cu U­ni­unea Europeană pentru a garanta că obținem cel mai bun acord posibil pentru întregul Regat Unit”, a spus Theresa May, referitor la decizia pe care a luat-o premierul scoțian.

Doi funcționari europeni au dec­larat pentru agenția Bloomberg că abia în anul 2018 se va ajunge la un consens în ceea ce privește datorii­le pe care trebuie să le plătească Ma­rea Britanie. Potrivit aceleiași a­gen­ții de presă, datoriile Regatului Unit ating, în prezent, suma de 60 de mi­liarde de euro, fiindcă țara in­su­la­ră se angajaze deja să ajute proiectele Uniunii Europene. „Pînă acum, The­resa May stabilea agenda, dar imediat ce va declanșa procedura Brexit, balanța puterii se înclină spre UE, iar ea va trebui să aibă răbdare”, no­tează Bloomberg. Cu exactitate nu se va ști cît vor dura procedurile de negociere sau cum se vor des­fă­șu­ra acestea, fiindcă pînă acum niciun alt stat membru nu a mai decis să pă­ră­sească UE.

Sursă foto: historia.ro