Pînze albe pictate-n galben de filme românești
De pe scena Iașului 18 mai 2017 Niciun comentariu la Pînze albe pictate-n galben de filme românești 10În perioada 10-14 mai, Asociația Studenților Jurnaliști (ASJ), împreună cu ARTIS, a organizat cea de-a VIII-a ediție a festivalului care a adus în fața publicului ieșean proiecții autohtone din toate timpurile, „Serile Filmului Românesc” (SFR). Ediția de anul acesta a SFR l-a avut în prim – plan pe regizorul Cristian Mungiu, datorită împlinirii celor zece ani de la cîștigarea premiului Palme d’Or din cadrul festivalului de film de la Cannes pentru producția „4 luni, 3 săptămîni și 2 zile”. Timp de patru zile, sala Ateneului din Iași, a Casei de Cultură a Studenților (CCS), a Teatrului Luceafărul, dar și spațiile de proiecție improvizate, cum ar fi cel din Teatru Fix, Cafeneaua Piața Unirii, grădina Palas și chiar și Bojdeuca lui Ion Creangă din Țicău, au luat parte la „Cinefilia” găzduind pînzele mari și albe, transformate în ecrane de cinema.
Ateneul din Iași a fost primul punct de pe harta „Țării Soarelui Răsare” – Iași pentru cinefilii care au luat parte la festival. Marți seara, 10 mai, aceștia au format un șir pe covorul roșu întins de pe scările Ateneului pînă pe trotuar. Decorul care amintea de o gală Oscar i-a introdus și pe simplii spectatori în lumea strălucitoare a filmului. O cameră de fotografiat din care se revărsa o panglică de flori era plimbată de ici-colo în încercarea de a o feri pe cît posibil din calea spectatorilor nerăbdători, deja plictisiți de îndelunga așteptare pînă la începerea Galei de Deschidere. Blițurile violente se aprind unele după altele surprinzînd schimonosiri ale chipului sau sprîncene unite în încruntături cît mai morocănoase. Marea de tricouri galbene se desparte creînd un culoar pînă la intrarea în Sala „Radu Beligan”. Din el răsar mîini cu pliante colorate, și în cazul anumitor evenimente, chiar buchețele de flori. Prima proiecție a festivalului a fost pelicula sărbătorită în cadrul acestuia, „4 luni, 3 săptămîni și 2 zile”, după care a urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri la care au fost prezenți regizorul Cristian Mungiu și o parte dintre actori: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Ion Sapdaru și Tania Popa. Aceștia au rememorat momentul de la Cannes, despre care Cristian Mungiu spune că: „Acea seară în care am luat Palm d’Or nu a fost cea mai simplă din viața mea.”
O „pădureancă” și-un cutremur
În cea de-a doua zi de festival, în același decor al sălii Ateneului din Iași, dar de data aceasta cu un public mult mai în vîrstă, cu părul încărunțit și mîinile tremurînde, s-a proiectat „Pădureanca”, un film în regia lui Nicolae Mărgineanu și care are la bază nuvela lui Ioan Slavici. La finalul acestuia, cei din sală au avut ocazia să vadă cum au trecut cei 30 de ani de la lansarea filmului peste frumoasa „Pădureancă” – Manuela Hărăbor. Actrița îmbrăcată cu o ie stilizată și o fustă lungă din catifea roșie a răspuns întrebărilor publicului alături de actorul Dorel Vișan care și-a exprimat regretul față de o bună parte a colegilor de pe platourile de filmare care s-au stins din viață în ultimii ani.
Proiecțiile de miercuri, cea de-a doua zi a festivalului, de la CCS, s-au încheiat cu o comedie, „6,9 pe scara Richter”, a lui Nae Caranfil, la care hohotele de rîs alunecau unele peste altele în sala dominată de catifea roșie. Agitația din sală nu a fost cauzată de un seism, ci de confuzia care s-a creat atunci cînd organizatorii au ales să nu mai respecte rezervările făcute online, unii spectatori încercînd să-și revendice locul scris pe ecranul telefonului deasupra codului QR. „Kitty se întoarce?”, „Va fi o continuare?”, „Vă temeți de cutremur?”, au fost doar cîteva dintre întrebările care au răsunat din sală pentru actorii veniți să ofere răspunsuri.
Subtitrare, vă rog!
Te plimbi de la un punct de proiecție la altul, încercînd să surprinzi cît mai mult din filmele românești propuse. Grădina Palas nu a fost tocmai cel mai potrivit loc pentru o proiecție cinematografică, replicile lui Dragoș Bucur în producția „Cîini” fiind acoperite de muzica de la terasele din împrejurimi. „Ce-a zis?”, se auzea adesea din scaunele de plastic pe care spectatorii le-au reașezat după bunul plac fără a respecta indicațiile voluntarilor. Unii au venit chiar cu caserole de mîncare la proiecție, iar singurul moment în care filmul le-a întrerupt discuțiile a fost lătratul unui cîine de la terasă care s-a alăturat seamănului blănos din film. Problema înțelegerii replicilor nu s-a mai repetat și seara următoare cînd filmul „Afacerea Est” a lui Igor Cobileanski, a fost însoțit de o subtitrare a replicilor, care nu se potrivea permanent cu ceea ce spuneau actorii pe ecran, acesta fiind un motiv în plus de amuzament, pe lîngă pelicula în sine, care a fost o comedie.
Spre finalul festivalului, razele soarelui nu au mai strălucit peste „Cinefilia – Țara Filmului Răsare”, fiind acoperit de nori groși de ploaie care au îngreunat unele proiecții, dar acestea au fost mutate în sala Ateneului. Cu rucsacul burdușit de pliante, stickere, bilete la tombolă și programul festivalului, dai telefonul pe silent, și te grăbești în sala de spectacol pentru „California Dreamin’ (Nesfîrșit)”.
Adaugă un comentariu