Pînze albe pictate-n galben de filme românești

În perioada 10-14 mai, Asociația Studenților Jurnaliști (ASJ), împreună cu ARTIS, a organizat cea de-a VIII-a ediție a festivalului care a adus în fața publicului ieșean proiecții autohtone din toate timpurile, „Serile Filmului Românesc” (SFR). Ediția de anul acesta a SFR l-a avut în prim – plan pe regizorul Cristian Mungiu, datorită împlinirii celor zece ani de la cîștigarea premiului Palme d’Or din cadrul festivalului de film de la Cannes pentru producția „4 luni, 3 săptămîni și 2 zile”. Timp de patru zile, sala Ateneului din Iași, a Casei de Cultură a Studenților (CCS), a Teatrului Luceafărul, dar și spațiile de proiecție improvizate, cum ar fi cel din Teatru Fix, Cafeneaua Piața Unirii, grădina Palas și chiar și Bojdeuca lui Ion Creangă din Țicău, au luat parte la „Cinefilia” găzduind pînzele mari și albe, transformate în ecrane de cinema.

Ateneul din Iași a fost primul punct de pe harta „Țării Soarelui Ră­­sa­re” – Iași pentru ci­ne­filii care au lu­­­at parte la festival. Marți seara, 10 mai, aceștia au format un șir pe co­vo­rul roșu întins de pe scările A­te­ne­u­lui pînă pe trotuar. Decorul care a­min­tea de o gală Oscar i-a introdus și pe simplii spectatori în lumea stră­lucitoare a filmului. O cameră de fo­tografiat din care se revărsa o pan­gli­că de flori era plimbată de ici-colo în încercarea de a o feri pe cît posibil din calea spectatorilor ne­răb­dă­tori, deja plictisiți de îndelunga aș­tep­ta­re pînă la începerea Galei de Des­chi­dere. Blițurile violente se aprind u­nele după altele surprinzînd schimo­nosiri ale chipului sau sprîncene u­nite în încruntături cît mai mo­ro­că­­noase. Marea de tricouri galbene se desparte creînd un culoar pînă la in­trarea în Sala „Radu Beligan”. Din el răsar mîini cu pliante colorate, și în cazul anumitor evenimente, chiar bu­­che­țele de flori. Prima proiecție a festi­valului a fost pelicula săr­bă­to­ri­tă în cadrul acestuia, „4 luni, 3 săp­­tă­mîni și 2 zile”, după care a urmat o se­siu­ne de întrebări și răspunsuri la ca­re au fost prezenți regizorul Cris­tian Mun­giu și o parte dintre ac­tori: A­na­maria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Ion Sapdaru și Tania Po­­pa. Aceștia au rememorat momentul de la Cannes, despre care Cris­ti­an Mun­giu spune că: „Acea seară în care am luat Palm d’Or nu a fost cea mai sim­plă din viața mea.”

O „pădureancă” și-un cutremur

În cea de-a doua zi de festival, în același decor al sălii Ateneului din Ia­și, dar de data aceasta cu un pu­blic mult mai în vîrstă, cu părul în­că­­runțit și mîinile tremurînde, s-a pro­iectat „Pădureanca”, un film în re­gia lui Nicolae Mărgineanu și care are la bază nuvela lui Ioan Slavici. La fi­na­lul acestuia, cei din sală au avut ocazia să vadă cum au trecut cei 30 de ani de la lansarea filmului peste frumoa­sa „Pădureancă” – Manue­la Hă­ră­bor. Actrița îmbrăcată cu o ie stilizată și o fustă lungă din catifea roșie a răspuns întrebărilor publicului a­lă­turi de actorul Dorel Vișan care și-a exprimat regretul față de o bu­nă parte a colegilor de pe plato­u­ri­le de filmare care s-au stins din via­ță în ultimii ani.

Proiecțiile de miercuri, cea de-a doua zi a festivalului, de la CCS, s-au încheiat cu o comedie, „6,9 pe sca­ra Richter”, a lui Nae Caranfil, la care ho­hotele de rîs alunecau unele pes­te altele în sala dominată de cati­fea roșie. Agitația din sală nu a fost cauzată de un seism, ci de con­fuzia care s-a creat atunci cînd or­ga­nizatorii au ales să nu mai res­pec­te rezervările făcute online, u­nii spectatori încercînd să-și re­ven­dice locul scris pe ecranul telefo­n­ului deasupra codului QR. „Kitty se întoarce?”, „Va fi o con­ti­nua­re?”, „Vă temeți de cutremur?”, au fost doar cîteva dintre întrebările care au răsunat din sală pentru actorii veniți să ofere răspunsuri.

Subtitrare, vă rog!

Te plimbi de la un punct de pro­iec­ție la altul, încercînd să surprinzi cît mai mult din filmele ro­mâ­nești propuse. Grădina Palas nu a fost tocmai cel mai potrivit loc pen­tru o proiecție cine­ma­to­gra­fi­că, replicile lui Dragoș Bucur în pro­ducția „Cîini” fiind acoperite de mu­zica de la terasele din împrejurimi. „Ce-a zis?”, se auzea adesea din sc­a­unele de plastic pe care spectatorii le-au reașezat după bunul plac fără a respecta indicațiile voluntarilor. Unii au venit chiar cu ca­serole de mîncare la proiecție, iar singurul moment în care filmul le-a întrerupt discuțiile a fost lătratul unui cîine de la terasă care s-a a­lă­turat seamănului blănos din film. Problema înțelegerii replicilor nu s-a mai repetat și seara următoare cînd filmul „Afacerea Est” a lui I­gor Cobileanski, a fost însoțit de o subtitrare a replicilor, care nu se po­trivea permanent cu ceea ce spu­neau actorii pe ecran, acesta fiind un motiv în plus de amuzament, pe lîngă pelicula în sine, care a fost o comedie.

Spre finalul festivalului, razele soarelui nu au mai strălucit peste „Cinefilia – Țara Filmului Ră­sare”, fiind acoperit de nori groși de ploa­­ie care au îngreunat unele pro­iecții, dar acestea au fost mutate în sala A­teneului. Cu rucsacul bur­du­­șit de pliante, stickere, bilete la tom­bolă și programul festivalului, dai telefo­nul pe silent, și te grăbești în sala de spectacol pentru „Ca­li­for­nia Dreamin’ (Ne­sfîrșit)”.