Live pentru publicul tînăr
Șoc-șoc-groază! 25 aprilie 2018 Niciun comentariu la Live pentru publicul tînăr 14Chiar dacă s-a întîmplat tocmai în miezul săptămînii, într-o seară de joi, pe 19 aprilie, concertul live al celor de la Fine, It`s Pink, deschis de proaspătul duo Adam’s Nest, s-a ținut cu sala plină. În clădirea celor de la Meru, tinerii de toate vîrstele făceau un cerc disproporționat în jurul barului, așteptîndu-și cuminți dreptul la comandă. Cît băieții de la Adam’s Nest își acordau instrumentele pe scena improvizată din fundul sălii, ușile care dădeau în hol și pe terasă păreau că s-au luat la întrecere, deschizîndu-se continuu ca să facă loc oamenilor să se bucure de răcoare înainte de a începe concertul.
Odată cu melodia „Stockholm”, cei de la Adam’s Nest, cu Răzvan Rusu la chitară și voce și Vlad Alui Gheorghe la baterie, reușesc să-i convingă pe cei de afară să-și abandoneze țigările și să se adune în mijlocul sălii în locul liber, care-a luat locul meselor obișnuite tocmai pentru momentul muzical. Pe fețele băieților încep să se plimbe cîteva luminițe colorate, care scapă apoi către tavan, schimbîndu-și culorile energic. Publicul se mișcă încetișor, pe „Down by the river”, respiră parcă pe furiș, ca să nu-l facă pe Răzvan să-și piardă concentrarea cînd fredonează versurile din „Karen” și-și aruncă priviri galeșe cînd din boxă răsună „That dress”. O fetiță blondă, care-și lasă la iveală cei doi dințișori din față de fiecare dată cînd zîmbește, se agită în brațele mamei sale pînă cînd o convinge s-o urce pe umeri. Cu ochii la cîntăreți, fetița dansează după gîtul mamei și încearcă să pocnească din degete chicotind.
„Asta-i scrisă de noi doi, pentru că fiecare are pe cineva drag pe undeva”, spune Răzvan în microfon și lasă să înceapă ultima piesă „Make love not Warsaw”. După o pauză scurtă, cît să mai poată fiecare fura cîte-o gură de aer proaspăt de după uși, Ioana Lefter, Alexandru Barnea și Călin Andrei, membrii trupei Fine, It s Pink, iau în serios instrumentele și strîng iar laolaltă cîteva zeci de ochi. În timp ce îngînă în microfon versurile piesei „Deer”, Ioana, îmbrăcată cu o bluză aurie, care sclipește în lumina reflectoarelor, se lasă învăluită într-un fum mov și pare că o să prindă curînd formele unui personaj fantastic și-o să-și supună sala printr-o vrajă. În spatele ei, ușa care dă spre cealaltă sală se deschide încet și în curînd spațiul întunecos din interiorul său este ocupat de o fată brunetă, care încearcă să facă poze artiștilor și publicului. Pentru că apare de nicăieri, face cîteva perechi de ochi să se mărească și rîde amuzată cînd își dă seama. Cît timp pe buzele tuturor aleargă parcă versurile din „Young Burns” și „Broke my Bones”, ochii și camerele de filmat sînt ațintite spre micuța blondă care încă rezistă eroic pe umerii mamei și pare să fi căpătat o energie și mai mare.
Pereții barului de la baza Copoului sînt acum plini de umbre mișcătoare, iar încăperea are aerul unei petreceri hipsterești scăpate dintr-un alt deceniu.
Adaugă un comentariu